Într-o lume în care tradiţionalele norme erau de neclintit, a apărut reforma unui faraon ieşit din comun, nu doar ca prezenţă fizică, ci şi ca idei revoluţionare în plan religios şi cultural. Nici el însă nu a rupt în totalitate cu trecutul, cel puţin nu în ceea ce priveşte scopul acestor transformări, care erau menite să-i sprijine puterea, poate chiar mai mult decât, anterior, vechile cutume egiptene. Totuşi, Akhenaton şi-a depăşit epoca, atât în plan religios (reforma sa a fost o primă tentativă de monoteism), cât şi în plan social (o deschidere spre egalitatea între oamenii luminaţi de acelaşi Soare) şi artistic (o respingere nemaivăzută a regulilor milenare).