Limba nu este doar un instrument de comunicare. Poate fi, de asemenea, utilizată în scopuri de dominaţie. Acel care o domina căpătă o putere deosebită. Asociată cu puterea, limba poate fi şi vehicul de o ideologie. Când limba este utilizată în scopuri propagandistice, se poate vorbi de totalitarism sau fascism. Aceste sisteme organizate implică în mod necesar un control lingvistic. Libertăţile sunt ameninţate; scrierile sunt cenzurate; limbajul este utilizat în mod abuziv. Într-un sistem care respinge diversitatea, alteritatea, atunci când singurul scop este de omogenizare, putem să ne interogăm: care sunt implicaţiile pentru artişti, scriitori, al căror material de lucru sunt cuvintele? Care sunt marjele lor de exprimare, de creaţie?