Situat la graniţa dintre poetica romantică a epocii şi deschiderile moderniste, poemul eminescian Mitologicale propune o reevaluare a puterii limbajului de a crea lumi posibile, romantizând realitatea. Prin instrumentarul deconstructiv-poetic al parodiei se vehiculează şi se ridiculizează teme nobile ale romantismului şi ale eminescianismului, recuzându-se şi cenzurându- se sever un model de scriitură altădată asumat limpede de către poet, iar acum resimţit ca împovărător. Distrugerea coerenţei unui algoritm de facere a textului poetic eliberează limbajul e obligaţia de a semnifica în grilă romantică şi îi permite poetului o inedită renegociere a pactului de lectură propus cititorului.