Noble Prize canonization of the contemporary people raised in the case of Herta Müller a curtain behind which hides a East-European past little known in the West. The importance of insisting on representation of communism in depth is due, believes she, to the fact that we are going through a period of “relativization of communism”, of “nostalgia and tolerance over time”,facing the sinister communist past.Herta Müller was able to give a literary expression to this traumatic matter by combining the historical facts with poetic methods, noting the two dimensions - the historical dimension and the dimension of the facts. Beeing one of the writers for whom the central subject is the Artist facing the Power, the problem arises for her to understand what the experience of dictatorship means in terms of morality, literature and urgent need for truth. The long history of this fossil-system is based on the functioning of the mechanisms of power that Herta Müller instrumentalises in depth within the resorts direct and hidden into action. In conclusion the author emphases the historical and political irresponsibility, and especially the moral power.

Premiul Nobil de canonizare a contemporanilor a ridicat în cazul Hertei Müller o cortină în spatele căreia se ascunde un trecut est-european puţin cunoscut în Occident. Importanţa de a insista asupra reprezentării comunismului în profunzime se datorează, crede ea, faptului că trecem printr-o perioadă de „relativizarea a comunismului”, de „nostalgie şi toleranţă în timp”, vizavi de trecutul sinistru al comunismului. Herta Müller a reuşit să dea o expresie literară acestei materii traumatizante combinînd realităţile istorice cu metodele poetice, relevînd cele două dimensiuni - dimensiunea istorică şi dimensiunea faptelor. Fiind una dintre scriitorii pentru care subiectul central este Artistul în faţa Puterii, Herta Müller îşi propune înţelegerea semnificaţiei experienţei dictaturii, din punct de vedere al moralităţii, literaturii şi a necesităţii imperioase de adevăr. Îndelungata istorie a acestui regimfosilă se bazează pe funcţionarea mecanismelor puterii pe care Herta Müller le exploatează în profunzime, relevînd resorturile directe şi ascunse în acţiune. În concluzie autoarea pune accentul pe iresponsabilitatea istorică, politică şi mai ales pe cea morală.

Le prix Nobel de canonisation des contemporains a levé dans le cas de Herta Müller un rideau derrière lequel se cache un passé est-européen peu connu en Occident. L’importance d’insister sur la représentation du communisme en profondeur est due, considère-t-elle, au fait qu’on traverse une période de « relativisation du communisme », de « nostalgie et de tolérance dans le temps », face au passé communiste sinistre. Herta Müller a réussi à donner une expression littéraire à cette matière traumatisante en combinant les réalités historiques avec des méthodes poétiques, en relevant les deux dimensions– la dimension historique et la dimension des faits. S’inscrivant dans la lignée des écrivains pour qui le sujet central est l’Artiste face au Pouvoir, le problème pour elle se pose de comprendre ce que l’expérience de la dictature signifie du point de vue de la morale, de la littérature et de l’impérieuse nécessité de vérité. La longue histoire du régime-fossile est fondée sur le fonctionnement des mécanismes du pouvoir que Herta Müller instrumentalise en profondeur, relevant les ressorts directs et cachés en action. L’auteure conclut sur l’irresponsabilité historique, politique et surtout morale du pouvoir.