Daca în prezent arta este un mijloc de expresie, de revindicare socială, de transmitere a mesajelor artistice, - conditiile în care ea a evoluat nu au fost întotdeauna - şi nu peste tot – la fel. Articolul este o încercare de a analiza situaţia din artele plastice şi din domeniul educaţiei artistice în Moldova sovietică (1945-1991). Perioada în care artele, dar şi educaţia artistică, au fost prinse în capcana ideologică, impunea artistului şi educatorului de artă idei preconcepute şi limite de diferit ordin. Articolul face o caracteristică generală a conceptului artistic, promovat de puterea sistemului socialist, reprezentat prin « realismul socialist »; examinează particularitaţile limbajului artistic pseudo-realist al timpului, justificat de doctrina puterii « Arta aparţine poporului». Aceste excese ideologice, care conduc la profanarea functiei şi a filosofiei actului artistic,se extind şi asupra educaţiei: aceleaşi « modele » estetice, aceeaşi atitudine de aservire politică, acelaşi parcurs spre declinul spiritual, atestat în lumea artelor din Moldova spre sfârşitul anilor ‘80 ai secolului trecut.