În ultimii ani s-au remarcat schimbările climatice globale, inclusiv creșterea temperaturii medii anuale: unele țări suferă de căldură anormală, altele de ierni prea severe și înzăpezite, neobișnuite pentru aceste locuri. Pe lângă încălzirea globală, există și un dezechilibru în toate sistemele naturale, ceea ce duce la modificarea precipitațiilor, frecvenței fenomenelor extremale precum uragane, inundații și secete. Oamenii de știință au constatat că activitățile umane – arderea petrolului, gazelor și cărbunelui – sunt cele care duc la efectul de seră, ce determină o creștere a temperaturilor medii. Poluarea bazinelor acvatice destul de semnificativă duce inevitabil la înrăutățirea calității apei – crește concentrațiile de substanțe toxice, cantitatea de oxigen dizolvată în apă scade, turbiditatea crește (aceasta duce la întreruperea activității fotosintetice a hidrobionților – macrofite autotrofe – fitoplancton și a plantelor acvatice superioare), crește temperatura apei, se modifică reacțiile mediului etc. Toate aceste procese negative modifică condițiile de existență a organismelor acvatice (fito- și zooplancton, organisme bentonice și pelagice, pești), precum și a păsărilor de apă, mamiferelor, provoacă diverse boli și intoxicații, scad funcțiile reproductive, ce atrag după sine micșorarea numărului de populaţii, a biodiversităţii, până la dispariţia completă a speciilor sau a ecosistemului. Poluarea apei afectează negativ sănătatea umană, provoacă diferite tipuri de boli, ce se reflectă asupra descendenților: statisticile arată că peste 80% din toate bolile din lume sunt cauzate de calitatea nesatisfăcătoare a apei și reduce calitatea și durata vieții umane. Evacuarea ilegală a apelor uzate contaminate și nerespectarea cerințelor sanitare pun în pericol nu numai bunăstarea sanitaro-epidemiologică, dar și estetico-culturală a populației. Obiectele examenului hidroecologic criminalistic sunt: bazinele de apă (râurile, lacurile naturale și rezervoare, apele de suprafață etc.); probe de apă prelevate din obiectele de apă antropic poluate, precum și în afara zonelor perturbate antropic după localizarea acestora (în amonte și în aval de locul impactului ecologic); ecosistemele acvatice și/sau comunitățile lor constitutive de organisme, populații, indivizi individuali (în funcție de natura și tipul interferenței antropice negative); informații din rapoarte de încercări, științifico-tehnice, științifice și acte de verificare a stării ecologice a obiectelor hidrologice, alte surse de informații și documente. Activitățile umane și industriale afectează adesea negativ calitatea apei, transformând principala sursă de viață în pericol vital. Sursele de apă pot fi contaminate cu metale grele, compuși organici complecși (care includ produse secundare petroliere sau produse farmaceutice), izotopi radioactivi și microelemente. În multe zone agricole, poluarea apei are loc ca urmare a infiltrării îngrășămintelor în sol. La fel se evidențiază relația dintre volumul și eutrofizarea nutrienților (nivelurile excesului de nutrienți) cu frecvența și intensitatea crescută a focarelor de înflorire de alge dăunătoare în apele dulci. Există mai multe tipuri de poluare a apei care au un efect dăunător asupra organismelor vii ale ecosistemului acvatic și asupra omului: mecanică – o creștere a conținutului de impurități mecanice, care este caracteristică în principal tipurilor de poluare de suprafață; chimic – prezența în apă a substanțelor organice și anorganice cu acțiune toxică și netoxică; bacteriene și biologice – prezența în apă a unei varietăți de microorganisme patogene, ciuperci și alge mici; radioactivă – prezența substanțelor radioactive în apele de suprafață sau subterane; termică – eliberarea apei încălzite din centralele termice și nucleare în rezervoare. Principalele surse de poluare și contaminare a corpurilor de apă sunt apele uzate insuficient epurate de la întreprinderile industriale și municipale, marile complexe zootehnice, deșeurile industriale, pesticidele etc. Utilizarea îngrășămintelor minerale și organice duce la poluarea solurilor, a apelor de suprafață și subterane cu compușii azotului, fosforului și microelementelor. Poluarea cu compușii fosforului este principala cauză a eutrofizării hidrobionților; cea mai mare amenințare la adresa biotei obiectelor de apă este purtată de algele albastre-verzi sau cianobacteriile, care se înmulțesc în masă în sezonul cald în bazinele de apă predispuse la eutrofizare. Pentru soluționarea eficientă acestor probleme de mediu, este necesară cooperarea internațională pentru prevenirea și eliminarea activităților antropice negative care pot provoca anumite forme de poluare și modificări ale climei, resurselor de apă, florei și faunei; să îmbunătățească calitatea muncii experților criminaliști din toate țările în rezolvarea problemelor atât practice, cât și teoretice ale expertizei judiciare ecologice.