Studiul de fata prezintă rezultatele unei investigaţii biometrice asupra dinamicii creşterii radiale la o specie de la limita de vegetaţie a pădurii, Pinus cembra L., recunoscută pentru sensibilitatea ei la oscilaţiile regimului termic al aerului. Cercetarea şi-a propus elaborarea unei serii dendrocronologice pentru una din populaţiile cele mai reprezentative de zâmbru din Carpaţi, şi anume populaţia din Munţii Călimani. Seria dendrocronologică va servi verificării relaţiei cu climatul, a lăţimii inelelor de creştere de la zâmbru. În acest scop din populaţia de zâmbru analizată, a fost extras un eşantion format din 30 de arbori repartizaţi în două suprafeţe de probă, situate la altitudinea de 1630 m respectiv 1500 m, pe versanţi repezi. Zâmbrul convieţuieşte cu molidul în arborete de consistenţă rărită respectiv aproape plină. La arborii aleşi pentru măsurători, au fost efectuate determinări privind caracteristicile biometrice şi elagaj, şi au fost recoltate probe de creştere alternativ de pe direcţiile imprimate de morfologia terenului. Arborii eşantionaţi cu carote au diametre cuprinse intre 37 cm şi 47 cm şi înălţimi cuprinse între 14 m şi 23 m. Probele de creştere recoltate au fost lipite cu adeziv pe suporţi din lemn, apoi şlefuite cu granulaţii tot mai fine ale benzii abrazive şi scanate cu ajutorul echipamentului WinDENDRO. Imaginile obţinute au constituit material pentru analiza electronică care a fost efectuată cu ajutorul softului WinDENDRO Density, în care inelele anuale au fost detectate şi măsurate automat. Pentru fiecare probă a fost constituită o serie de creştere, care a fost mai departe interdatată. Seriile de creştere individuale au lungimea cuprinsă între 97 ani şi 263 ani. În seriile de creştere au fost identificaţi anii caracteristici cu ajutorul procedeului ratelor de creştere. Seria medie de creştere are lungimea de 139 ani, lăţimea medie a inelelor anuale 0,9033 mm şi proporţia medie de lemn târziu 2,416% Seria medie de creştere a evidenţiat perturbaţiile majore din anii 1878, 1877, 1753 şi perturbaţiile moderate din anii 1879, 1884, 1907. Conform cercetărilor s-a confirmat faptul că în aceşti ani au fost ierni geroase urmate de veri cu secete critice ceea ce au dus la perturbări majore ale creşterilor arborilor.