Rezultatele prezentate se referă la variaţia conţinutului în compuşi cu valoare nutraceutică din măceşe provenite din flora spontană de pe raza Ocolului Silvic Dărmăneşti (Bacău). Scopul cercetărilor a fost de a reliefa diferenţele în ceea ce priveşte conţinutul de vitamine şi glucide sau aciditatea fructelor de măceş. Pentru realizarea scopului propus au fost înaintate următoarele obiective: · identificarea celor mai importante specii, din punct de vedere silvicultural, din genul Rosa, răspândite în România şi judeţul Bacău; · stabilirea posibilităţii de valorificare a fructelor de măceşe; · determinarea conţinutului de vitamina C şi A, a acidităţii şi a conţinutului de glucide. Cercetările de teren s-au realizat în raza de gospodărire a Ocolului Silvic Dărmăneşti, Bacău şi în Laboratorul facultăţii. Fructele supuse analizei au fost recoltate din 4 zone distincte. Prima zonă face parte din fondul forestier şi este o zonă ce a fost parcursă cu tratamentul tăierilor progresive. A doua zonă este o fâneaţă unde tufele sunt păşunate anual primăvara şi toamna. A treia zonă este un teren degradat unde măceşul, alături de cătina alba, a fost folosită ca specie fixatoare de sol. Ultima zonă se află pe malul râului Uz, unde pânza freatică se află la mica adâncime. Ca metode de lucru în laborator, s-au folosit următoarele: pentru determinarea concentraţiei de vitamina C - metoda iodometrică; pentru identificarea vitaminei A - metoda colorimetrică; pentru determinarea acidităţii-metoda clasică; pentru determinarea conţinutului de glucide-metoda refractometrică. Analizele au fost făcute pe materialul proaspăt recoltat cât şi pe materialul uscat (uscat pe cale naturală). În baza rezultatelor obţinute s-a constatat: · conţinutul de vitamina C: Fructe proaspete: SP1-120 mg/100g, SP2-111 mg/100g, SP3-130 mg/100 g, SP4-94 mg/100g, se poate observa că maximul a fost atins la fructele recoltate de pe terenul degradat unde măceşul a îndeplinit un dublu rol, iar minimul a fost atins la fructele recoltate de pe terenul unde pânza freatică a fost la mică adâncime; · conţinutul de vitamina A: constatăm că maximul a fost atins la probele recoltate din suprafaţa de probă numărul 3, iar minimul a fost atins la probele recoltate din suprafaţa de probă numărul 2; · aciditatea: 1,2 ml acid/100 g fructe; · conţinutul de glucide: 27,5 mg/100 g fructe, ceste valori nu au variat semnificativ în funcţie de suprafeţele de probă şi nici in funcţie de starea materialului analizat; Rezultatele cercetărilor au permis formularea următoarelor concluzii: · în cazul fructelor uscate, concentraţia de vitamina C s-a redus la o treime din concentraţia iniţială; · pentru o valorificare rentabilă a vitaminei C, fructele trebuie să fie prelucrate imediat după recoltare; · dintr-o masă iniţială de fructe se obţine 38% pulbere de exocarp, 52% pulbere de seminţe şi 10% impurităţi.