La etapa actuală la nivel internațional se studiază caracteristicile specifice privind organizarea, funcționarea și finanțarea sistemului de ocrotire a sănătății, care constau în caracterul combinat al relațiilor financiare și resurselor financiare fiind analizate aspectele finanțării publice și private. Modalitatea de finanţare combinată cu tipul de organizare a sistemului de ocrotire a sănătăţii determină accesul populaţiei la serviciile medicale, costul serviciilor medicale, eficienţa productivă, precum şi calitatea serviciilor medicale. Din totalitatea posibilităților de finanțare a domeniului de ocrotire a sănătăţii pe plan internațional cele mai răspândite sunt următoarele modalități de finanțare a sistemelor de sănătate:  Sistemul național al ocrotirii sănătăţii care se bazează pe finanţarea din impozite (Marea Britanie, Italia, Grecia, Norvegia, Israel);  Sistemul ocrotirii sănătăţii, bazat pe asigurarea socială medicală care se finanțează din contribuțiile patronilor și angajaților (Germania, Austria, Franţa, Cehia, Japonia, România, Rusia, Armenia, Republica Moldova);  Sistemul asigurărilor private de sănătate care se bazează în mare parte pe asigurări facultative de sănătate efectuate la companiile de asigurări (SUA) Analiza bazată doar pe mecanismul de colectare a resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de ocrotire a sănătății este limitată reieșind din următoarele motive: În primul rând această analiză nu evidențiază multitudinea de funcții și domenii de activitate, care se includ în finanțarea sistemului de ocrotire a sănătății. Din această cauză pot fi ratate principalele asemănări și deosebiri ce se referă la alte aspecte esențiale ale finanțării sistemului de ocrotire a sănătății în diferite țări. În al doilea rând această analiză nu reflectă reorientarea spre modele mixte de finanțare a sistemului de ocrotire a sănătății care a apărut în majoritatea țărilor la finele secolului trecut. Finanțarea sistemului de ocrotire a sănătății este în dependență de modelul economiei care există în țara respectivă. Analizând indicatorii ce caracterizează nivelul de finanțare a sistemului de ocrotire a sănătății în Republica Moldova constatăm că în anul 2018 ponderea cheltuielilor pentru ocrotirea sănătății în PIB se află la un nivel foarte înalt de 11,8 p.p., din care numai 46% reprezintă cheltuielile publice și altele 54% fiind cheltuieli private, fapt ce confirmă eficiența redusă a organizării finanțării sistemului național de ocrotire a sănătății. Indicatorii ce caracterizează nivelul finanțării în Republica Moldova s-au situat practic la același nivel, însă cu toate acestea menționăm că în anul 2014 s-au valorificat cele mai semnificative resurse financiare alocate domeniului de ocrotire a sănătății prin evidențierea ponderii cheltuielilor totale pentru ocrotirea sănătății în PIB de 12,5%. Finanțarea privată prevalează finanțarea publică pentru toată perioada analizată. Sistemul de ocrotire a sănătăţii din Republica Moldova este un sistem bazat pe asigurări medicale obligatorii, după capacitatea de plată a asiguratului, în care există, însă şi alte posibilităţi de plată a serviciilor medicale, în afara decontărilor dintre prestatorii de servicii medicale şi asigurătorul public, cum ar fi: asigurări private, plăţi directe.