În ultimele decenii, poetica jurnalului intim este supusă unui proces de reconfigurare a propriei esențe. Clauzele acestui tip de scriitură sunt din ce în ce mai des sublimate, textul confesiv integrează genuri liminare, căpătând forme hibride. Astfel, autorii de jurnal preferă să experimenteze nu doar cu personajul marcat de o identitate proteică, dar și cu tehnicile diaristice care devin o ars combinatoria, o orchestrație personalizată deseori prin recursul la artele vizuale (fotografie, grafică). Jurnalele publicate de Vladimir Beșleagă în ultima perioadă (2020-2021) se înscriu perfect în acest model diaristic. Scriitorul își asumă rolul unui „alt fel” de diarist, care reușește să mixeze observații zilnice, reflecții asupra datului ontologic, anecdote, exerciții de versificație, crochiuri și imagini simbolice, prin care asigură o coerență tematică și stilistică inconfundabilă.

The diary poetics has undergone through a process of essence reconfiguration in recent decades. The clauses of this diary form are often sublimated as confessional text integrates liminal genres, acquiring hybrid forms. Journal’s authors prefer to experiment both with the character marked by a variable identity and the diaristic techniques. This approach becomes an ars combinatoria with an orchestration often customized through the use of visual arts (photography, graphics). Vladimir Beșleagă’ recent journals (2020-2021) fit perfectly into this diaristic model. The author assumes the role of a „different kind” of diarist, who manages to mix daily observations, reflections on ontological data, anecdotes, versification exercises, sketches and symbolic images, ensuring an unmistakable thematic and stylistic coherence.