The identity and the alterity, two quintessential philosophical categories, are two vital axes which build together the polymorphic substance of the political discourse. The political argumentation, born in reaction to the difference of opinions (e. superficie) and interests (ex profundis) in the fields of politics, is of dialogical nature by its essence. In order to ensure the efficiency of the act of political argumentation, it is essential to mark off the very starting moment of the difference, and, thereafter, the boundary and essence of the alterity in the field of politics. Given the dialogical nature of the argumentation, the alterity assumes various roles, such as: subject, object, recipient. The alterity is a discoursive product, as it is constructed and deconstructed by means of the language. Which are the ways of discoursive representation of the other – the political opponent, along with its system of ideas, values, strategies, objectives – throughout the act of argumentation in the political discourse? In order to understand the ways of discoursive expression of the alterity, we hereby propose a relevant analysis that we have carried out using the tools provided by semiotics and discourse analysis. The pluri-disciplinary research – positioned at the crossroads of the theory of argumentation, semiotics and discourse analysis – is focused on the analysis of the speeches delivered during the French presidential election campaign 2017. Understanding the discoursive essence of the alterity and of the ways of expression of such conceptual disjunction stands as a guarantor for, at least, the canalization of the political dissent towards a constructive path in a climate of clarity, transparency and willingness to identify solutions.

Identitatea şi alteritatea, categorii filosofice prin excelenţă, constituie două axe vitale în jurul cărora se construieşte substanţa polimorfică a discursului politic. Argumentarea politică, apărută ca reacţie la diferenţa de opinii (ex superficie) şi interese (ex profundis) în sfera politicului, este prin esenţa sa de natură dialogică. Pentru a asigura eficienţa actului de argumentare politică este important să delimităm momentul care marchează începutul diferenţei şi, prin urmare, conturul şi esenţa alterităţii în sfera politicului. Dat fiind caracterul dialogic al argumentării, alteritatea se regăseşte în diverse posturi: subiect, obiect, destinatar. Alteritatea este un produs discursiv, ea fiind construită şi deconstruită prin limbaj. Care sunt căile de reprezentare discursivă a instanţei celălalt – oponentul politic, cu sistemul său de idei, valori, strategii, obiective – în actul argumentativ din cadrul discursului politic? Pentru a înţelege modurile de exprimare discursivă a alterităţii, propunem o analiză în acest sens efectuată cu ajutorul unui instrumentar de factură semiotică şi din domeniul analizei discursului. Cercetarea pluridisciplinară – situată la confluenţa teoriei argumentării, semioticii şi analizei discursului – este axată pe o analiză a discursurilor din cadrul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din Franţa din 2017. Înţelegerea esenţei discursive a alterităţii şi a modurilor de exprimare ale acestei disjuncţii conceptuale este garantul unui prim pas spre, cel puţin, direcţionarea dezacordului politic pe un făgaş constructiv în condiţii de maximă claritate, transparenţă şi predispunere spre identificarea soluţiilor.