Ștampile noi de amfore greceşti, descoperite la Argamum (săpăturile anilor 1999-2000)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
548 14
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-26 10:47
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/903.2(498) (40)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (254)
SM ISO690:2012
MATEEVICI, Natalia. Ștampile noi de amfore greceşti, descoperite la Argamum (săpăturile anilor 1999-2000). In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 31, 28-29 octombrie 2021, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2021, Ediția 31, pp. 63-64. ISBN 978-9975-87-875-3 (PDF).
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 31, 2021
Conferința "Conferinţa ştiinţifică internaţională a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. "
31, Chisinau, Moldova, 28-29 octombrie 2021

Ștampile noi de amfore greceşti, descoperite la Argamum (săpăturile anilor 1999-2000)

CZU: 902/903.2(498)

Pag. 63-64

Mateevici Natalia
 
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 30 noiembrie 2021


Rezumat

Cetatea Argamum este întemeiată de milesieni în aa. 670-660 a. Chr., purtând inițial numele Orgame, iar după cucerirea romană fiind redenumită Argamum. Este un sit situat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul comunei Jurilovca (la 7 km distanță de localitate), în locul numit Capul Doloșman, localizat la contactul dintre Podișul Babadagului ș i Limanul Razim care, în antichitate, era un golf deschis al Mării Negre (golful Argamon). Cercetările arheologice au început în 1926, sub conducerea istoricului Paul Nicorescu, și au fost continuate ulterior de către alți istorici și arheologi. Primul lot de ștampile de amfore grecești de la Orgame (Argamum) a fost publicat, în 1992, de către Vasilica Lungu, piesele provenind din exavările anilor 1965-1992. Acest lot includea 82 de ștampile reprezentând 8 centre producătoare grecești – Sinope, Thasos, Rhodos, Heracleea Pontică, Chersonesul Tauric, Akanthos, Cnidos, Mende – și trei exemplare fiind atribuite categoriei „incerte”. Cea de-a doua publicare a ștampilelor de la Orgame aparține aceluiași autor și apare în 2016, cuprinzând deja 48 de exemplare, provenind din orașul sud-pontic Sinope. În cea din urmă publicație, la fel ca și în prima, ștampilele de Sinope domină din punct de vedere numeric, printre ele majoritatea fiind ștampile de magistrați, a căror activitate a decurs în cadrul grupelor IV, V și VI cronologice. Din lotul publicat de V. Lungu în 2016 sunt menționate și 18 ștampile sinopeene, excavate între anii 1999-2000 de către Lucrețiu Mihăilescu-Bârliba. Lotul prezentat în comunicarea noastră provine din aceleași săpături, efectuate în 1999-2000 la Argamum, în sectorul Faleza Est (FE) de către Lucrețiu Mihăilescu-Bârliba, dar care, în virtutea unor circumstanțe, rămăsese mult timp necunoscut, păstrat, împreună cu multiplul material statistic, în depozitul arheologic al șantierului de la cetatea (L)Ibida, iar datorită cercetării de către autor a fragmentelor de amfore grecești de la Argamum, printre care au fost depistate câteva exemplare de ștampile amforice, dar și eforturilor recente ale colegului Dorel Paraschiv, au fost scoase din anonimatul vremii mai multe ștampile nepublicate încă. Această comunicare este o completare la cele două publicații menționate mai sus, care sperăm să reîntregească colecția de ștampile de la Argamum, în special cea din săpăturile din 1999-2000. Deși lotul conține doar 12 ștampile, dar care, din punct de vedere cronologic și după componenta privind apartenența unor sau altor centre producătoare grecești, confirmă situația din loturile precedente: din cele 12 exemplare șapte revin amforelor sinopeene, două – celor de Rhodos, câte o ștampilă aparține producției thasiene, de Mende, de Heracleea Pontică și o ștampilă – de proveniență incertă. Ștampilele sinopeene, toate fiind de magistrat, din punct de vedere cronologic, se încadrează între grupa IIA și grupa VIC2. În linii generale, micul lot de la Argamum se încadrează între a doua jumătate a sec. IV până la mijlocul sec. III a. Chr.