Inventarul obiectelor din materii dure animale întâlnit în așezările culturilor bronzului târziu este unul foarte variat, fiind alcătuit, cu precădere, din unelte. Desigur, unele artefacte au avut funcționalități diferite, care pot fi apreciate mai ales prin comparație cu alte categorii de piese. Avem în vedere mai multe obiecte perforate, realizate din corn de cerb, și care în literatura de specialitate au fost interpretate drept simple ,,măciuci” sau chiar ,,sceptre”. Cu toate acestea, numărul lor este foarte redus, ceea ce limitează posibilitatea unei discuții foarte ample. Studiul nostru are în vedere artefacte descoperite în mediul culturilor Noua, Sabatinovka și Coslogeni, deși astfel de obiecte se întâlnesc pe spații largi și pe tot parcursul epocii bronzului. Am considerat necesară o discuție de ansamblu privitoare la această categorie de piese pentru că am avut posibilitatea să analizăm trei exemplare inedite, provenite din așezări ale culturii Noua din județul Botoșani. Din punct de vedere tehnologic, piesele la care facem referire au fost confecționate prin debitare din segmente bazilare sau de la intersecția ramurilor cornului de cerb. Perforarea a avut drept scop obținerea unei modalități de a fixa aceste artefacte într-un mâner de lemn, astfel încât să fie utilizate pentru lovire sau doar ca simple accesorii cu valoare socială. În unele cazuri s-a constatat extragerea substanței spongioase din interiorul cornului, iar golurile obținute au fost completate cu alte segmente de corn. Pentru bronzul târziu din zona nord-vest pontică aceste obiecte de corn de cerb au fost identificate doar în așezări, dar în alte medii culturale specifice epocii bronzului respectivele piese apar și în complexe de cult sau în inventarul unor morminte. Fie că au îndeplinit funcția de armă sau de însemne ale statutului social, artefactele perforate din corn de cerb reprezintă o categorie aparte, care trebuie studiată în contextul mai larg al pieselor care depășesc sfera activităților cotidiene.