Introducere. Infecția meningococică este o boală infecțioasă acută, provocată de meningococul Neisseria meningitidis, caracterizată clinic printr-o varietate de forme, de la rinofaringită până la forme generalizate – meningită purulentă, meningoencefalită şi meningococemie. Scopul lucrării. Studiul particularităților clinico-epidemiologice şi de laborator ale infecției meningococice. Material şi metode. Studiul a fost efectuat în baza fişelor medicale a 30 de pacienti, care prezentau infecția meningococică şi au urmat tratament în cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”. Rezultate. Cel mai frecvent s-au îmbolnăvit copiii 60%. Adulții (40%) au avut o evoluție gravă în 90% cazuri, medie – în 5% cazuri şi uşoară – în 5% cazuri; 42%, au suportat forma mixtă a infecției meningococice – meningita asociată cu meningococemie, 23% au fost diagnosticați cu meningită, 18% – meningită, meningococemie, pneumonie meningococică, 13% – meningococemie şi un caz unic a fost înregistrat cu rinofaringită. A fost prezent tabloul clinic specific cu triada meningitică: febră (100%), cefalee (83,3%), vome repetate (63,3%); semne meningiene pozitive (76,6%), erupții hemoragice (70%). Incidență maximă s-a înregistrat în lunile februarie – 19% şi aprilie – 16%. Laborator – modificari nespecifice: anemie, leucocitoză, trombocitopenie. Confirmarea diagnosticului s-a efectuat prin analiza LCR (tulbure – 50% reacția Pandi pozitivă – 80%, citoză, proteinorahie crescută, glicorahie scăzută şi clorurorahie discret scăzută), teste bacteriologie şi bacterioscopice – bacteriologia LCR şi secrețiilor rinofaringiene în 13,3% şi microscopia LCR şi elementelor eruptive în 16,6%. Concluzii. Procentul scăzut al testelor bacterioscopice şi bacteriologice indică necesitatea metodelor moderne rapide pentru identificarea agentului patogen şi a sensibilităţii acestuia pentru optimizarea tratamentului antibacterian.

Introduction. Meningococcal infection is an acute infectious disease caused by Neisseria meningitidis, clinically characterized by a variety of forms, from nasopharyngitis to the generalized forms – purulent meningitis, meningoencephalitis and meningococcemia. Objective of the study. To present clinical-epidemiological and laboratory features of meningococcal infection. Material and methods. The study was performed based on the medical records of 30 patients with meningococcal infection who underwent treatment in the Clinical Hospital of Infectious Diseases "Toma Ciorba". Results. The most frequently, children had a higher rate of infection 60% and 40% of adults; 90% of the cases had a severe course of the disease, 5% – a moderate course and 5% – a mild course; 42% endured mixed form – meningitis associated with meningococcemia, 23% have been diagnosed with meningitis, 18% – meningitis, meningococcemia, pneumonia, meningitis, 13% – meningococcemia and a unique case of nasopharyngitis was registered. The clinical picture was characterized by the meningitis triad: fever (100%), headache (83.3%), repeated vomiting (63,3%); positive meningeal signs (76.6%), hemorrhagic rash (70%). The peak incidence was registered in February – 19%, April – 16%. Laboratory test results revealed: anemia, leukocytosis, thrombocytopenia. Confirmation of the diagnosis was possible by analyzing CSF (cloudy – 50%, positive Pandi reaction – 80%, cytosis, high levels of protein, low glucose level and chloride level – discreetly decreased), bacteriological and bacterioscopic test – nasopharyngeal secretions and CSF bacteriology in 13.3% and eruptive elements and LCR microscopy in 16.6%. Conclusions. The low percentage of the bacteriological and bacterioscopic tests indicates the need for rapid, modern methods to identify the pathogen and its sensitivity for antibacterial treatment.