Introducere. Evidarea tipanomastoidiană totală nu şi-a pierdut actualitatea pîna în ziua de azi. Însă această intervenţie des duce la dezvoltarea aşa numitei ,maladia urechii operate” (MUO). Conform datelor noastre această problemă se întîlneşte la 34% pacienţi după evidare tipanomastoidiană totală. Scopul lucrării. Studierea cauzei şi manifestările morfologice ale MUO. Material şi metode. Noi am examinat 504 pacienţi cu vîrste cuprinse între 15 şi 67 ani cu simptome ale MUO: otoree, hipoacuzie, cefalee, vertij. Rezultate. La 83% dintre pacienţi au fost identificate erori tehnice din timpul intervenţiei: masivul nervului facial prea înalt; rămăşiţele peretelui lataral al aticii, ale osicioarelor auditive şi a membranei timpanice; plastia imperfectă a conductului auditiv extern ce cauzează îngustarea cicatriceală a lui cu aerare dificitară. Erorile tehnice enumerate contribuie la: acumularea eliminărilor supurate în cavitatea postoperatorie; condiţii favorabile pentru dezvoltarea florei patogene; recidiva colesteatomului; continuarea procesului inflamator; distrugerea ţesutului osos; formare de fistule labirintice şi distrugerea canalului nervului facial, defect de tegmen tympani şi tegmen antri. Concluzii. Erorile tehnice din timpul intervenţiei contribuie la continuarea inflamaţiei şi dezvoltării aşa numitei MUO, care este o indicaţie pentru revizie cu reconstrucţia chirurgicală a urechii medii.

Introduction. Radical mastoidectomy has not lost its relevance till our days. However this intervention often leads to the development of so-called “operated ear disease”(OED). According to our data, this problem occurs in no less than 34% of patients after radical mastoidectomy. Objective of the study. Study of cause and morphological manifestations of OED. Material and methods. We have examined 504 patients aged between 15 to 67 years with the symptoms of OED: otorrhea, hearing loss, headache, dizziness. Results. Technical errors during the intervention were identified at 83% of the examined patients: too high massive of facial nerve; remains of lateral wall of attic, of auditory ossicles and tympanic membrane; imperfect plasty of external ear canal which lead to it’s scar narrowing and defective cavity aeration. Listed technical errors contribute to: suppurative discharge accumulation in the postoperative cavity; favorable conditions for growth of pathogenic microflora; recurrence of cholesteatoma; continuation of the inflammatory process; destruction of bone tissue; the formation of fistulas in the labyrinth and in the facial nerve canal, defects in tegmen tympani and tegmen antri. Conclusions. Technical errors during the surgery induce the continuation of the inflammation that leads to the development of the so-called OED, which is an indication for surgical revision with middle ear reconstruction.