Introducere. Pemfigus vulgar este o boala imunologică pentru care, deocamdată, medicina nu a găsit o soluţie viabilă de tratament. Caracter invalidizant a evoluţiei pemfigusului vulgar, contraindicaţiile pentru corticoterapie care trec pe plan secundar, prognosticul rezervat şi relevant, în primul rind, de răspunsul bolnavului şi complicaţiile pe care acestea le induce la tratament pe termen lung, prin urmare, a indus foarte mare necesitatea medicală de a dezvolta noi strategii terapeutice ce presupun dezvoltarea la animale de laborator a leziunilor de pemfigus vulgar. Scopul lucrării. Dezvoltarea modelelor de animale cu leziuni de pemfigus vulgar. Material şi metode. În calitate de obiect de studiu au servit şobolani albi (n=15) care au fost injectaţi intradermal cu extractul proteic solubil obţinut din esofagul de bovină, în doză de 0,1 ml, în diferite locuri a pielii spatelui o dată la fiecare două săptămâni, în total de 12 ori, conform protocolului. Rezultate. În urma heteroimunizării, 8 şobolani au dezvoltat leziuni erozive cutanate discrete cu caracteristicile histologice, asemănătoare pemfigusului vulgar uman. Am constatat o corelaţie între erupţiile cutanate şi leziunile ultrastructurale observate prin microscopie electronică. Histologic s-au relevat pielea afectată cu sectoare din epiderm cu îngroşarea stratului, detaşarea epidermului cu infiltrat leuco-limfocitar a regiunei restante, detrit necrotic în derm şi hipoderm, proliferarea intensă a fibroblastelor, hemoragii interstiţiale. Concluzii. (1) Aceste abordări, în primul rând pot fi folosite pentru a difini obiective noi pentru aplicarea terapiei celulare în pemfigus vulgar. (2) În al doilea rând, strategiile terapeutice pot fi evaluate înainte de aplicarea acestora la om şi, ulterior, aceasta ar creşte speranţa de viaţa a bolnavilor cu pemfigus vulgar.

Introduction. Pemphigus vulgaris is an of immunological disease for which, so far, medicine has not found a viable solution of the treatment. Disabling character of pemphigus vulgaris evolution, contraindications for corticosteroids that pass sideline, reserved prognosis and, in the first place, relevant of the patient's response and complications that they induce to the long-term treatment therefore induced a very high medical necessity to develop the new therapeutic strategies involving the development of the lesions of pemphigus vulgaris in the laboratory animals. Objective of the study. The development of the animal models with pemphigus vulgaris lesions Material and methods. As an object of study there were used the white rats (n=15) which were injected intradermally with the soluble protein extract derived from the bovine esophagus in a dose of 0.1 ml, in different places of the skin back, every two weeks, a total of 12 times, according to protocol. Results. After heteroimmunisation, 8 rats have developed the discrete erosive skin lesions with the histological characteristics similar to human pemphigus vulgaris. We found a correlation between the skin lesions and ultrastructural lesions observed by electron microscopy. Histologically there were revealed the sectors of the affected skin with the epidermal thickening layer, detachment of the epidermis with leuco-lymphocytes infiltrates of the remaining regions, Necrotic detrit in dermis and hypodermis, intense proliferation of fibroblasts, interstitial hemorrhage. Conclusions: (1) These approaches can be used primarily to define the new objectives for the implementation of cellular therapy in pemphigus vulgaris. (2) Secondly, the therapeutic strategies can be assessed before applying them to humans, subsequently it would increase the life expectancy of patients with pemphigus vulgaris.