Introducere. Fiecare persoană are anumite trăsături de personalitate. Unele dintre acestea pot fi atât de disfuncționale încât este dificil de a justifica un diagnostic de tulburare de personalitate. Se consideră că tulburarea de personalitate se deosebeşte de bolile mentale, deoarece este mai persistentă în timpul vieții adulte, pecînd afecțiunile mentale rezultă dintr-un proces morbid de un anumit fel şi au un debut şi o evolutie în timp mai uşor de recunoscut. Scopul lucrării. Studiul sistemlor de diagnosticare a dereglărilor de personalitate. Material şi metode. Au fost studiate şi comparate ICD-10 Classification of Mental and Behavioral Disorders (World Health Organization, 1992), folosit în țările europene şi Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders DSM-IV (American Psychiatric Association, 2000), folosit în SUA. Rezultate. Există diferență între nomeclaturile celor două, de exemplu presenta în DSM-IV dereglarea de personalitate narcistică şi schizotipală. În mai 2013 a fost publicat noul DSM-5 care a oferit un model alternativ de diagnosticare a tulburărilor de personalitate, unde ”identitatea” este un criteriu central de diagnostic. Există diferențe între DSM-IV şi DSM-5, cum ar fi faptul că a fost inclusă categoria obsesivcompulsivă sau au fost eliminate subtipurile de schizofrenie. A fost propus ca trăsăturile patologice de personalitate să fie evaluate în 5 domenii largi, fiecare incluzînd două sau mai multe trăsături din cele 25 recunoscute. Cu această abordare dimensională, noul sistem de clasificare dă, pentru clinicieni şi cercetători, posibilitatea de a descrie pacientul în mai multe detalii decât era posibil. Concluzii. (1) Noul sistem de clasificare propus, fiind bazat pe modelul dimensional pentru evaluarea şi înțelegerea tulburărilor de personalitate, are un potential mai mare de ultilizare în clinică decât DSM-IV. (2) Din punctual nostru de vedere DSM-5 va fi de mare valoare clinică şi ştiințifică.

Introduction. Every person has certain personality traits. Some of these may be so dysfunctional that it is difficult to justify the diagnosis of a personality disorder. Personality disorders are considered to be different from mental illness, because they are more persistent during adulthood, while mental disorders result from a morbid process of some sort and have a debut and a development more recognizable. Objective of the study. The study of the personality disorder diagnosis systems. Material and methods. Have been studied and compared ICD-10 Classification of Mental and Behavioral Disorders (World Health Organization, 1992), used by Europe, and Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders DSM-IV (American Psychiatric Association, 2000), used by the USA. Results. There are important differences between these two prominent nomenclatures, as the presence of narcissistic and schizotypal personality disorders in the DSM-IV. The new DSM-5 was published in May 2013 and it offered an alternative model for diagnosing personality disorders, where the "identity" is the central diagnosis criterion. There are differences between the DSM-IV and DSM-5, like the inclusion of the obsessive-compulsive disorder category, and removal of schizophrenia subtypes. It has been proposed that pathological personality traits to be assessed in five broad domains,each including two or more of the recognized 25traits facets. With this dimensional approach, the new classification system gives, to bothclinicians and researchers, the opportunity to describe the patient in much more detail than previously possible. Conclusions. (1) The proposed new classification system,being based on dimensional model to the assessment and understanding of personality disorders, has a greater potential for clinical utility than DSM-IV. (2) From our point of view DSM-5 will be of high clinical and scientific value.