Sistemul de management al riscurilor detaliază procesele sistematice și logice care conduc la îndeplinirea principiilor generale ale managementului riscului, fiind eficient dacă cuprinde politici și proceduri, atât pentru activitățile desfășurate, cât și pentru stabilirea limitelor expunerii la risc. În Unitățile Administrativ Teritoriale (UAT), acesta presupune elaborarea și dezvoltarea tuturor procedurilor formalizate pe activități, obiective, acțiuni și responsabilități, ținând cont de particularitățile cadrului legal, organizațional, de personal și de finanțare, precum și de standardele prevăzute de legislația în vigoare. În mod curent, intervin fluctuații apărute la nivel global, fiind considerate riscuri predominante cele generate de modificările legislative, de delegarea conducerii, respectiv de guvernarea publică. În organizațiile private, sistemul de management al riscurilor trebuie să integreze toate procesele necesare, în vederea identificării activităților ce abordează atât oportunitățile, cât și expunerile. Prin urmare, este conceput sub forma uni standard care are ca scop optimizarea excelenței operaționale. Obiectivul cercetării prezentate în această lucrare este de a realiza un studiu comparativ între sistemele de management al riscurilor existente în UAT-uri și în organizațiile private. Rezultatele obținute demonstrează că diferențele dintre cele două categorii de entități sunt cauzate în principal de lipsa personalului de specialitate.