Căderea regimului comunist a făcut posibil, între altele, accesul la documentele instituţiei de cenzură, respectiv ale Direcţiei Generale pentru Presă și Tipărituri și a colectivelor din provincie. Ca urmare, s-a constituit un grup de cercetători interesaţi sau atrași de temă (cadre didactice universitare, cercetători, doctoranzi, venind dinspre literatură, istorie, jurnalism), grup care s-a extins treptat, astfel încât, în momentul de faţă, putem vorbi de două generaţii cu preocupări privind cenzura comunistă: una mai veche, a iniţiatorilor (Marian Petcu, Adrian Marino, Paul Caravia) și una mai nouă, a generaţiei reprezentate de Mihaela Teodor, Liliana Corobca, Emilia Șercan, Carmen Brehoi sau Beata Menesi. Tema a constituit, și continuă să fie subiectul unor teze de doctorat (unele s-au publicat, altele sunt în curs de publicare, iar altele sunt în faza de pregătire), precum și a unor manifestări știinţifice, valorificate în volume colective (Paul Caravia, 2000, Marian Petcu, 2005, Ilie Rad, 2012).