Primoinfecţia cu EBV (mononucleoza infecţioasă) este ubicuitară, iar gradul de infectare al populaţiei cu EBV în mare măsură depinde de nivelul socioeconomic al ţării [1, 3]. În cazul ţărilor în curs de dezvoltare incidenţa maximă a primoinfecţiei EBV revine copiilor pînă la 5 ani - 50-60%, comparativ cu ţarile dezvoltate - doar 10% [2, 3]. În studiu au fost incluşi 59 copii cu vârsta pînă la 3 ani cu mononucleoză infecţioasă cu EBV spitalizaţi în SCMBCC pe parcursul anilor 2000-2007. Debutul bolii la toţi pacienţii a fost acut, cu febră în 98,3%, dureri in gât în 79,6%, amigdalită purulentă în 84,7%, poliadenopatie în 100%, hepatomegalie în 91,5%, splenomegalie în 64,4%, cazuri. Hemoleucogramele au pus în evidenţă prezenţa leucocitozei – la 19 (32,2%), limfocitozei cu monocitoza - la 41 (69,5%), limfocitele atipice - la 36 (61%) pacienţi. Hipertransaminazemie s-a determinat la 11 (18,6%) pacienţi. Toţi pacienţii au fost investigaţi serologic la prezenţa anticorpilor specifici pentru infecţia cu EBV, confirmarea serologică reuşindu-se la 27 copiii. Tratamentul aplicat a fost antibacterian (98,3%), cu corticosteroizi (23,7%) patogenetic şi sindromal. În 20 cazuri pacienţii au urmat câte o cură de tratament cu α-interferon recombinant (Viferon) în doze corespunzătoare vârstei. Evoluţia bolii la toţi pacienţii a fost benignă. În toate cazurile maladia a evoluat fără complicaţii.