Hipotiroidismul şi maladiile iododeficitare rămân o problemă majoră a sănătăţii în toată lumea. Cea mai importantă şi stringentă problemă rămâne necesitatea diagnosticării corecte şi în timp util a maladiilor iododeficitare, precum hipotiroidismul. Se cunoaşte faptul că simptomatologia debutează lent, boala se instalează în decurs de ani, astfel încât afecţiunea este sesizată târziu. Deşi în ultimii ani s-a observat o creştere de interes în ceea ce priveşte controlul limbic-hipotalamic a funcţiei hormonilor, s-a acordat puţină atenţie însă aspectului psiho-somatic al bolilor endocrine, şi îndeosebi hipotiroidismului. Datorită rolului important jucat de hormonii tiroidieni în reglarea dispoziţiei, cogniţiei şi comportamentului, asocierea între simptomele psihiatrice şi hipotiroidism nu este neobişnuită. Pornind de le aceste considerente, studiul prezent realizează o abordare psihosomatică a pacientului hipotiroidian, în vederea evidenţierii unor corelaţii între prezenţa şi intensitatea unor manifestări psihice şi gradul de deficienţă a hormonilor tiroidieni, respectiv unele caracteristici clinico-evolutive ale hipotiroidismului. În acest studiu au fost constituite două loturi de subiecţi – lotul I: alcătuit din pacienţi diagnosticaţi cu hipotiroidism; - lotul II: pacienţi prezentaţi la cabinetul psihologic, care, pe baza unei grile de observaţie, au obţinut scoruri care se corelau cu suspiciunea de disfuncţie tiroidiană. La pacienţii din lotul I au fost aplicate o serie de teste psihometrice, care vizau măsurarea unor trăsături cognitiv – comportamentale, evidenţierea nivelului depresiei şi a anxietăţii. Pe baza rezultatelor obţinute la evaluarea lotului I de studiu şi prin corelarea acestor date cu cele din literatura de specialitate, s-a întocmit o grilă de observaţie cuprinzând manifestările psiho-somatice ale pacienţilor hipotiroidieni, grilă ce a constituit criteriu de includere a subiecţilor în lotul de studiu II. Constatările acestei cercetări au arătat, că tulburările psihice sunt frecvente în hipotiroidism, sugerând existenţa unei corelaţii strânse între intensitatea manifestărilor cognitiv-comportamentale şi gradul de deficit al hormonilor tiroidieni, ceea ce denotă importanţa nemijlocită a abordării psihosomatice a pacientului hipotiroidian.