Graţie însuşirilor impozitelor de a influenţa procesele economice şi relaţiile sociale, în prezent ele au devenit instrumentul cheie de dirijare macroeconomică, impactul acestora manifestîndu-se, atît în plan economic, cît şi social. Impozitele sunt prin esenţa lor legală şi destinaţia lor clasică o sarcină pe care cetăţeanul o suportă faţă de stat, în vederea îndestulării nevoilor reclamate de existenţa statului şi pentru realizarea condiţiilor de dezvoltare a societăţii: învăţământ, sănătate, artă, cultură, protecţie socială, apărare, etc.[3] Dacă să purcedem la o analiză a impactului impozitului pe venit, atunci ar trebui să construim imaginar o balanţă, la concurenţa statului şi contribuabililor, astfel încît şi statul să acumuleze resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor şi povara fiscală a contribuabililor să fie mai legeră. Cît priveşte latura socială a impozitului pe venit, în scopul realizării principiului echităţii sociale în sistemul de impozitare sunt prevăzute pentru grupele vulnerabile ale populaţiei scutiri parţiale sau integrale de la plata impozitelor, diferite facilităţi, înlesniri. Însă, realizarea acestui principiu, intră în contradicţie cu sarcinile cu caracter stimulator şi fiscal ale bugetului de stat. Pe plan economic, prin intermediul impozitului pe venit, se poate încuraja o activitate economică folosind forma exonerării sau se poate descuraja prin suprataxare, fapt ce relevă posibilităţile statului de a folosi impozitele ca mijloc de intervenţie în economie. Cu siguranţă, că una din problemele economice de bază în ţară este nivelul insuficient al resurselor investiţionale alocate în economia ţării. Cu toate că au fost întreprinse diferite măsuri în vederea reglării proceselor investiţionale, în acest sens, drept instrumente de bază ale stimulării fiscale a investiţiilor erau considerate înlesnirile la achitarea impozitului pe venit al persoanelor juridice, situaţia nu este una favorabilă. Un important neajuns al sistemului de impozitare al Republicii Moldova pentru investitori sunt multiplele modificări, operate în legislaţia fiscală.[2] Totuşi, avem şi unele realizări îndrăzneţe, printre care se enumeră- stabilirea cotei 0 la impozitul pe venit, pe parcursul a cîţiva ani. Probabil că în perioadă de criză economică cota zero a fost un colac de salvare pentru mulţi agenţi economici. Acum, însă, revenim din criză şi respectiv ne ,,deşteptăm”, dat fiind faptul că principalele amendamente a le politicii bugetar-fiscale pentru anul 2012, ţin de introducerea impozitului pe venitul agenţilor economici în mărime de 12%. [1] Cît, priveşte persoanele fizice, cu toate că Codul fiscal prevede o serie de scutiri şi facilităţi, povara fiscală pare a fi una ,,usturătoare” pentru păturile sociale de jos şi mijlocii. Ca ultimă idee, avem multe realizări, dar şi multe lacune care urmează a fi acoperite. Astfel, pentru ca să găsim punctu de echlibru al balanţei despre care am menţionat ceva mai sus, trebuie elaborată o politică bugetar fiscală, care să fie ,,calea de mijloc” între părţile balanţei, ca să nu avem parte de urmări dramatice. Este nevoie de reformarea şi perfecţionarea sistemului de impunere, că să prevenim efectele distructive ale sistemului fiscal. Mizăm pe realizări constructive şi fructuoase în acest sens.