Dat fiind importanţa de care se bucură relaţiile finaciare în lume, în prezentul studiu dorim să abordăm cît mai riguros ştiinţific natura juridică a bugetului de stat. Pornind de la faptul că legiutorul nu ne-a oferit o definiţie a acestuia, decît menţionaeză în Legea nr. 847 că ,,cuprinde sursele de venituri şi destinaţia cheltuielilor pentru un an bugetar”1; prin urmare, în doctrina de specialitate, s-au statuat mai multe opinii privitor la natura acestuia, dar cele mai aprigi şi mai comentate fiind cele care susţin că bugetul are natura juridică de lege sau este un act- condiţiune de natură admnistrativă. Argumentele în favoarea primei teze ţin de faptul că bugetul este elaborat de organul legislativ, ceea ce şi presupune că este o lege propriu-zisă. Pentru cea de-a doua teorie, care susţine că bugetul este un act– condiţiune de natură administrativă, se pledează pentru ideea că prin bugetul anual se condiţionează atît veniturile şi cheltuielile statului, sub aspecte parţial diferite, însă comune actelor aministrative. În această ordine de idei, bugetul veniturilor nu poate fi lege, ci este un act condiţiune, necesar agenţilor administrativi pentru a da naştere creanţelor în folosul statului, pe cînd bugetul cheltuielilor este act-condiţie pentru agenţii admnistrativi de a pune în aplicare prevederile bugetului; respectiv, bugetul este act condiţie pus de legiutor la dispoziţia administraţiei3. Unii autori consideră că aceste opinii sunt depăşite şi ne propun o altă variantă, şi anume bugetul de stat are natura juridică atît de lege, cît şi de act administrativ, prin urmare bugetul este lege în părţile lui creatoare de dispoziţii generale şi act administrativ în părţile lui creatoare de acte individuale şi concrete2. În opinia lui Al. Armeanic, opinie pe care o împărtăşim, bugetul este un program care dobîndeşte forţă obligatorie prin intermediul unei legi, şi ca cosecinţă dacă are natura juridică de lege, atunci trebuie să o raportăm la accepţiunea formală a legii şi nu la cea materială2 Avînd în vedere opiniile şi argumentele prezentate acum şi ţinînd seama şi de faptul că bugetul statului este aprobat anual printr-o lege de adoptare, putem afirma, în linii generale, că bugetul statului are natură juridică de lege. Totuşi, normele juridice cuprinse în legile bugetare au caracterul unor sarcini, stabilind un cadru precis, în limita căruia se desfăşoară activitatea financiară a organelor de stat şi într-o anumită măsură şi o altor persoane juridice şi cetătenilor. Toate aceste afirmaţii ne îndreptăţesc să afirmăm că bugetul public este un plan financiar, menit că cuantifice toate cheltuielile şi sursele potenţiale de evenituri.