Metoda solvotermală de sinteză a diferitor tipuri de compuşi chimici (combinaţii coordinative, compuşi organici, nanostructuri, etc.) este o metodă relativ nouă şi a devenit foarte populară în ultimul deceniu. [1-3] O particularitate distinctivă a sintezei solvotermale este posibilitatea decurgerii reacţiei la o temperatură mai înaltă decît punctul de fierbere al solventului utilizat în sinteză. În rezultat reacţia decurge la o presiune înaltă, condiţie care nu ar fi putut satisfăcută prin metodele tradiţionale cum este, de exemplu, refluxarea. Nu întîmplătoare sunt şi rezultatele neobişnuite care pot fi obţinute utilizînd această metodă. Astfel a putut fi posibilă nitrarea unui derivat al imidazolului – 4,5-difenilimidazolul – în prezenţa nitraţilor unor metale de tip 3d (Co(II), Ni(II), Zn(II)) [4] conform schemei de mai jos:schemaSchema de sinteză a combinaţiilor complexe ale metalelor tranziţionale Co2+, Ni2+, Zn2+ cu 4,5difenilimidazolul.Nitrarea imidazolului şi a derivaţilor lui are loc deobicei în poziţia 4 sau 5, iar în poziţia 2 aceasta nu se realizează în reacţiile de substituţie electrofilă [5]. În 4,5-difenilimidazol poziţiile 4 şi 5 sunt blocate de inelele fenilice, de aceea nitrarea ar trebui să se producă la atomul de azot unde se creează un surplus de sarcină negativă care permite atacul electrofil al particulei NO2 +. În realitate, însă, nitrarea are loc la atomul C2 din inelul imidazolic. 4,5-difenil-2-nitroimidazolul a fost obţinut la hidroliza acidă a compuşilor complecşi menţionaţi mai sus. Structura şi puritatea acestuia a fost demonstrată cu ajutorul analizei elementale, spectrelor IR, 1H-RMN şi 13CRMN, cromatografia în gaz şi spectrometria de masă. Totalizînd cele menţionate mai sus, metoda solvotermală - o metodă foarte actuală - oferă posibilitatea de a obţine rezultate interesante în domeniul sintezei diferitor compuşi.