Hepatita virală C reprezintă o problemă actuală de sănătate publică din cauza ratei înalte de cronicizare, urmărilor nefaste şi a implicaţiilor socio-economice. Conform estimărilor recente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, circa 200 milioane de persoane sau aproximativ 3% din populaţia mondială este infectată cu virusul hepatic C (VHC), anual înregistrându-se între 3-4 milioane cazuri noi de hepatită de acest tip. Hepatita virală C este înregistrată oficial în Republica Moldova începând cu anul 1991. Pentru evaluarea dinamicii procesului epidemic prin HVC, analizei detaliate au fost supuse datele morbidităţii prin această maladie din ultimii 19 ani. În această perioadă (anii 1992 – 2010) în republică a fost înregistrat un număr total de 3189 persoane infectate cu VHC. La analiza cazurilor s-a stabilit, că în perioada anilor 1992 – 2010 morbiditatea prin hepatită virală C acută în populaţia Republicii Moldova înregistrează o tendinţă de descreştere. Totodată, la analiza detaliată a indicatorilor, a fost constatată o majorare a acestora începând cu anul 1992 de la 1,58 o/oooo până la 7,77 la o/oooo înregistrate în anul 1996, ceea ce a constituit o creştere de 4,9 ori a incidenţei. Acest fenomen explicându-se probabil prin faptul că în anul 1996 a fost implementat în practică diagnosticul specific de laborator pentru determinarea anticorpilor faţă de virusul hepatic C (anti-HCV) prin reacţia imunoenzimatică ELISA. Începând cu anul următor, 1997, nivelul morbidităţii prin HVC acută se reduce, iar în populaţia republicii se identifică o tendinţă vădită de descreştere a numărului de cazuri noi cu HVC, atingând în anul 2007 indicele de 2,75 o/oooo, sau o micşorare a incidenţei de 2,8 ori în timp de 10 ani. În ultimii trei ani (2008 – 2010) este înregistrat un număr diferit de cazuri de HVC cu indici maximali în anul 2008 – 4,85 o/oooo şi indici minimali în anul 2010 - 2,42 o/oooo. Pentru anul 2011 este pronosticată o morbiditate de 2,85 o/oooo, cu un maxim probabil de 3,62 o/oooo şi minim probabil de 2,52 o/oooo (calculele efectuate după metoda pătratelor mici). Analizând datele statistice ce ţin de distribuţia teritorială a morbidităţii prin hepatită virală C acută pe anul 2010, putem conchide că hepatita virală C, deşi neuniform, este răspândită pe întreg teritoriul republicii, nivelul morbidităţii prin HVC în teritorile administrative ale Republicii Moldova fiind diferit. O intensitate mai însemnată a numărului de persoane cu HVC acută este observată în zona de Nord şi în teritoriile din Est a ţării în comparaţie cu zonele de Sud şi Centru. Astfel s-au consemnat teritorii administrative cu un nivel ridicat al incidenţei: aşa ca municipiul Bălţi cu 8,10 o/oooo, raionul Rîşcani cu 7,07 o/oooo şi municipiul Chişinău cu 3,82 o/oooo. Totodată, sunt teritorii administrative cu o incidenţă scăzută a HVC aşa ca raionul Orhei cu 0,79 o/oooo, raioanele Cimişlia şi Cantemir cu câte 0 cazuri noi înregistrate în anul supus studiului, cauzele înregistrării incidenţei scăzute a HVC în aceste raioane urmează a fi elucidate într-un studiu aparte. De asemenea, a fost analizată morbiditatea prin HVC acută după mediul de trai al persoanelor infectate. Astfel, în perioada de referinţă, anii 1992 – 2010, din cele 3189 cazuri de HVC acută înregistrate, 2208 au fost înregistrate în mediul urban şi 981 în cel rural, cu o pondere de 69,24% şi 30,76% respectiv. Această situaţie poate fi explicată prin faptul că în rândul populaţiei din mediul de trai urban transmiterea VHC s-a realizat prin calea artificială de transmitere, mai cu seamă ca urmare a utilizării de droguri injectabile. Din datele expuse putem concluziona că este nevoie de o apreciere continuă şi aprofundată a particularităţilor epidemiologice ale hepatitei virale C pe teritoriul Republicii Moldova, cu stabilirea impactului pe care l-au avut până acum Programele Naţionale de combatere a hepatitleor virale B, C şi D asupra morbidităţii prin hepatită virală C.