Studiate de mai mulţi cercetători, ani de-a rândul, motivele ornamentale de pe ceramica culturii Cucuteni-Tripolie au suscitat numeroase dezbateri, interpretări duplicitare, însă unul a fost punctul comun în viziunile diferitor specialişti – acestea nu pot fi trecute cu vederea, nici descifrate echivoc. Alternând între interpretări afirmative şi atitudini reţinute, abordări profane şi teoretizări demne de manuale arheologice, cercetarea sistemelor semiotice a comunităţilor eneolitice dintre Carpaţi şi Nipru rămâne la un stadiu iniţial, mai curând unul de formulare a întrebărilor decât de rezolvare a acestora. La acest nivel de abordare orice contribuţie rămâne una preliminară. Asemeni acestui deziderat se doreşte şi acest scurt studiu privind sistemul simbolic de pe ceramica pictată a etapei Cucuteni A – Tripolie B1, care, după părerea patriarhului arheologiei neo-eneolitice – prof. Vladimir Dumitrescu, ar fi aceia pe care „motive cu adevărat naturalistice lipsesc cu totul” (Dumitrescu 1979, 41), ar fi de adăugat aici şi lipsa unor elemente schematizate de decor ce ar putea fi decriptate prin intermediul semioticii (aşa cum ar fi acelea prezente în perioada Cucuteni AB 2, Cucuteni B – Tripolie B II, C I/γI (Tkačuk 2005) or pe ceramica monumentelor de tip Brânzeni de la începutul etapei finale (Markevič 1981, 163-168 ; Tkačuk 2005, 190-195). Plecând de la specificul indicat al izvoarelor arheologice, analiza se va realiza în două direcţii: cea a simbolismului cromaticii decorului şi a fonului şi aceia a aprecierii simbolismului caracterului morfologic al elementelor de decor. Până în prezent abordarea semiotică a ceramicii pictate a etapei Cucuteni A – Tripolie B I nu a constituit subiectul a numeroase studii, necesită însă remarcate acelea semnate de Vera Balabina din Moscova (Balabina 1998) şi Il’ja Palaguta din St. Petersburg (Palaguta 1999; 2005; 2007, 61-64). De rând cu motivele decorative de pe ceramica cucuteniană, un rol important joacă şi cromatica acestora. Având în vedere faptul că gama cromatică care însoţeşte ornamentele se reduce la nuanţele de roşu, alb şi negru, precum şi la nuanţele care nasc din melanjul lor: brun şi maroniu (sau nuanţe care provin din compoziţia diferită a mineralelor), am considerat că ar fi binevenit să supunem analizei semantice aceste tonuri, relevante, după părerea noastră, în cadrul investigaţiei noastre. Cu inevitabilul surplus de presupunere, reconstrucţia semanticii culorilor decorului pictat se bazează pe paralele în gândirea filosofico-religioasă a diferitor popoare a lumii. Culoarea albă este, însăşi prin poziţia sa în spectru, una de îmbinare a contrariilor, a începutului şi a sfârşitului, morţii şi naşterii (inclusiv renaşterii), estului (răsăritului) şi vestului (apusului), în cadrul vieţii religioase se asociază cu riturile de trecere, inclusiv cele de iniţiere, însumând în primul rând chintesenţa ciclului naştere – moarte – renaştere. Culoarea roşie poartă şi ea amprenta acestei opoziţii binare de conţinut, însă se concentrează, prin nuanţa sa întunecată, la semnificaţia vieţii, a sângelui, a pasiunii – semnificaţii oarecum apropiate şi completate reciproc. În cadrul riturilor şi a vieţii religioase în general culoarea roşie se asociază cu taina, caracterul ezoteric al creaţiei, a sursei divine de viaţă, este atributul misteriilor, îmbinând aici şi aspectul orgiastic. Culoarea neagră este, prin acelaşi fenomen al opoziţie duplicitare, contrarul şi echivalentul albului. În genere negrul se asociază cu componenta negativă a Universului, a lumii spiritelor, magiei, a morţii, neantul, în sensul haosului primordial. Culoarea neagră semnifică starea intermediară între moarte şi renaştere, iarna pentru natură etc. În îmbinare cu culoarea albă negrul formează echilibrul pe care se ţine funcţionalitatea vieţii: naştere – moarte, bine – rău, cunoaştere – ezoteric, cer – pământ, Nord – Sud ş.a. (Chevalier, Gheerbrant 1969, 75-82). Trecând în revistă posibilele semnificaţii ale celor trei culori de bază în ornamentica ceramicii Cucuteni A, suntem departe de a insista asupra anume acestei percepţii din partea omului preistoric, însă credem că atribuirea unui sens cromaticii de către acesta se plasează oarecum în cadrul câmpurilor semantice conturate mai sus, specificarea depinzând de particularităţile credinţelor şi practicilor religioase ale „cucutenienilor”. După cum am mai menţionat, ceramicii pictate din etapa Cucuteni A – Tripolie B I nu îi sunt specifice unele elemente de decor separate, reconstituirea unor elemente specifice morfologiei ornamentelor se realizează prin extragerea acestora din registrul eterogen al recipientelor pictate. Complexitatea decorului pictat de pe vasele perioadei vizate face deocamdată dificilă decriptarea semanticii prin intermediul metodei sintactice. În acest fel au putut fi delimitate câteva componente esenţiale a picturii în stil Cucuteni A. Spirala (şi meandrul) este unul dintre cele mai complexe simboluri cunoscute de omenire, printre multiplele ei semnificaţii se remarcă aceia de întruchipare a ideii de perpetum mobile a ciclurilor naturii, a stărilor fiinţei umane, a vieţii în general. Sugerată din natură, spirala pare să devenit destul de devreme un simbol cosmic, legat de ideile despre fecunditate şi fertilitate, de aici pare să provină implicarea şerpilor în diferite rituri religioase, mai ales acelor agricole cu caracter de misterii. Triunghiul are o încărcătură semantică destul de constantă, asociindu-se cu soarele, fecunditatea, începutul masculin (triunghiul cu vârful în sus) sau feminin (triunghiul cu vârful în jos), triunghiul isoscel are şi semnificaţia de echilibru. Rombul are şi acesta o semnificaţie stabilă, fiind acceptat ca început feminin, legat de lumea htonică, caracteristic mai ales populaţiilor agricole, îmbinând fertilitatea naturii şi pe aceia feminină. Cercul reprezintă în primul rând lumea de sus – cerul în toate ipostasele acestuia, însumează componenta ideală a lumii. Interpretările semiotice - izvor de reconstituiri istorice Deşi destul de duplicitare, de multe ori vagi, evident schematizate, interpretările numite oferă posibilitatea unor reconstituiri privind careva aspecte ale vieţii purtătorilor monumentelor din etapa Cucuteni A – Tripolie B I. Cum am mai spus, suntem departe de a crede că oamenii eneoliticului percepeau reprezentările grafice aşa cum au fost ele interpretate mai sus, totodată înclinăm spre a crede că aceste percepţii nu depăşeau esenţial cadrul câmpurilor semantice arhetipale. Astfel se observă o aserţiune a populaţiilor est-carpatice din a doua jumătate a mil. V a. Chr. pentru construcţia în mai multe niveluri a lumii şi nu poate să nu impresioneze concentrarea de semnificaţii legate de caracterul transcendent al vieţii. Ciclurile – etape: naştere, viaţă, moarte, renaştere în existenţa omului, a naturii (Universului) nu pot să nu fie remarcate. Paralel se conturează predilecţia elementelor legate de fertilitate şi fecunditate, caracteristice pentru toate populaţiile arhaice preponderent agricole. Aceste reconstituiri aduc încă un suport în favoarea caracterului deosebit de complex al credinţelor şi viziunilor despre viaţă a oamenilor preistorici şi a purtătorilor culturii Cucuteni – Tripolie în particular. O altă particularitate ce are tangenţe cu subiectul studiului dat ar fi fenomenul aşa zisului „horror vacui” remarcat pentru prima dată de către Hubert Schmidt, preluat de către Vl. Dumitrescu (Dumitrescu 1979, 43) şi alţi cercetători. Acesta constă în acoperirea cu pictură a întregii suprafeţe a vasului, uneori chiar a fundului acestuia. Pentru perioada Cucuteni A – Tripolie B I, mai ales fazele târzii, se delimitează două areale: cel periferic răsăritean în care prevalează ceramică cu ornamente adâncite şi acela vestic cu prevalarea picturii (Palaguta 2007, 51-53). Unii cercetători (Manzura 2000; Dergaciov 2000; Dergaciov 2007) remarcă pentru perioada discutată unele indicii de criză internă a culturii, punându-le fie pe seama unor pericole externe (V. Dergaciov), fie a cauzelor interne (I. Manzura). Repertorierea aşezărilor din etapa Cucuteni A – Tripolie B I ne-a oferit cifra preliminară de 968 (pentru Republica Moldova, România şi Ucraina), cantitate de monumente care sugerează, cu toate rectificările posibile, o intensitate de locuire fără precedent în preistoria europeană. Printre posibilele cauze ale crizei interne I. Manzura indică şi supraponderea demografică (Manzura 2000). Or maxima concentrare a populaţiei nu se observă pe întregul areal al culturii ci doar în partea apuseană: Transilvania de Sud-Est, Subcarpaţii, bazinele Siretului, Prutului şi a afluenţilor acestora. Tot pe aceste teritorii se concentrează şi numărul cel mai mare de aşezări fortificate sau amplasate în poziţii greu accesibile (Dergaciov 2000; Manzura 2000). Prealabil putem remarca ponderea relativ înaltă a depozitelor votive în acest areal (Cărbuna – Precucuteni III final, Hăbăşeşti, Ariuşd, Brad), cât şi a mormintelor intramurale. Aceste observaţii ne conduc la concluzia că acea criză, indiferent de caracterul ei, s-a resimţit mai intens în arealul moldovenesc şi transilvănean al culturii. Tot aceasta este şi zona de maximă pondere a ceramicii pictate în tradiţia „horror vacui”, or diferenţele stilistice de areal s-ar putea datora nu doar unei retardări în est a obiceiurilor decorative precucuteniene ci şi unei diferenţe în cadrul vieţii religioase, acestea datorate unei perioade de acută criză şi transformări interne. Acestea ar fi observaţiile preliminare asupra semanticii decorului pictat de pe ceramica etapei Cucuteni A – Tripolie B I. Doar o schiţă primară – acestea urmând a se îmbogăţi prin intermediul cercetării unor serii mari de vase şi fragmente ceramice prin prisma metodei structural – semiotice, cu utilizarea dezideratelor arheologiei contextuale.