Rolul fiziologic al serotoninei, depusă în structurile tisulare ale tractului gastrointestinal, este ambiguu. Această monoamină se găseşte nu doar în celulele enterocromafine, dar şi în diverse structuri ale sistemului nervos al intestinului. În acest sens, se investighează implicarea sa în realizarea reacţiilor reflexe locale ca neurotransmiţător. Scopul acestei lucrări este elucidarea rolului serotoninei endogene în asigurarea procesului de absorbţie al glucozei. În această privinţă, au fost efectuate o serie de experimente pe şobolani albi din linia Wistar, la care au fost epuizate rezervele de serotonină endogenă. Epuizarea stocurilor de serotonină a fost realizată prin introducerea în stomac, cu ajutorul unei sonde, cîte o doză de 2 mg/kg de rezerpină timp de 7 zile. La sfîrşitul acestei perioade, conţinutul de serotonină în ţesuturile tractului gastrointestinal al şobolanilor a scăzut cu mai mult de 3 ori (de la 22,15 0,58 pînă la 6,48 0,46 μg/g de ţesut). S-a constatat că la animalele cu serotonina endogenă epuizată are loc scăderea absorbţiei glucozei libere în dependenţă de concentraţia iniţială a glucozei în soluţia de perfuzie iniţială. Cea mai mare scădere în procesul de transport s-a fixat la o concentraţie medie a glucozei (50 mM), în timp ce la o concentraţie de 75 mM a glucozei gradul de suprimare a absorbţiei este mai puţin pronunţată, iar la o concentraţie iniţială scăzută (12,5 mM) - neveridică. Prin urmare, nivelul serotoninei endogene are importanţă pentru intensitatea procesului de transport în intestinul subţire. Diferenţele în gradul de dependenţă a vitezei de absorbţie de nivelul serotoninei, la concentraţii iniţiale diferite ale monozaharidului, poate fi legată de rolul relativ al unui sau al altui sistem de transport în procesul de transport. În următoarele serii de experimente am perfuzat segmentul izolat al intestinului subţire al şobolanilor rezerpinizaţi cu soluţie de glucoză cu adaos de serotonină în concentraţii de 2 şi 4 μg/ml. În acelaşi timp, a avut loc normalizarea parţială a vitezei de absorbţie a glucozei, iar în unele cazuri viteza de absorbţie chiar a depăşit indicii de control (neveridic). Astfel, serotonina injectată cu soluţia de perfuzie sporeşte în mod semnificativ absorbţia glucozei la şobolanii cu stocurile epuizate de serotonină endogenă.