Miniatura cameral-vocală Lasă-mă să-ţi aleg… de Laurenţiu Gondiu, scrisă pe propriile versuri, are o precizare a compozitorului: Muzica Micului Prinţ, care poate clarifica conceptul ideatic al miniaturii prin imaginile faimoasei cărţi Micul Prinţ a scriitorului francez Antoine de Saint-Exupéry. Deşi este o carte pentru copii, are o natură profund filosofică, atrăgând atenţia oamenilor de diferite vârste. În comparaţie cu alte miniaturi cameral-vocale ale compozitorului, aceasta este destinată unui duet de vocalişti. Alegerea a două voci — masculină şi feminină — are conotaţii directe cu conceptul opusului, simbolizând o pereche fericită, grija părinţilor faţă de copilul nou-născut. Structurile melodice sunt construite pe cantilenă, cu predominarea intervalelor comode pentru cânt, cu echilibrul mişcărilor ascendente şi celor descendente. Folosirea în partida pianistică a intervalelor largi (cum ar fi cvinte perfecte sau sexte) duce la implicarea unui registru vast, cuprinzând aproape patru octave şi creând o sonoritate bogată şi plină. Partida pianistică se bazează pe diferite procedee: de la ţesătura cvasi-puantilistă la pulsaţia regulată apropiată specificului stilistic al muzicii pop. Raportul vocilor are şi el faţete diferite: de la implicarea procedeului întrebare-răspuns la monodia vocal-instrumentală destul de tipică pentru creaţiile cameral-vocale compuse de L. Gondiu. Arhitectonica lucrării este una destul de simplă, materialul melodic rămâne acelaşi, schimbările se realizează la nivel de factură pianistică şi de raport al vocilor. Sub aspect compoziţional sunt evidenţiate trei secţiuni de bază, primele două fiind expuse în tonalitatea de bază Mi-bemol major, iar ultima — în Re major. Acest procedeu pare paradoxal: deşi tonul de bază se mişcă mai jos cu un semiton, se creează un efect sonor mai senin, mai solemn. Trebuie să remarcăm unele aluzii cu genul de imn, graţie tonalităţii majore, pulsaţiei regulate a acordurilor în cadrul măsurii binare de 4/4, accentelor iambice în linia basului. Continuând construirea unor asocieri între aspectele semantice şi limbajul muzical, putem afirma că duetul Lasă-mă să-ţi aleg… poate fi tratat ca imnul copilăriei, familiei, vieţii.