Articolul precedent |
Articolul urmator |
367 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-11-08 22:59 |
SM ISO690:2012 NAGACEVSCHI, Elena. Missa de Vladimir Ciolac. In: Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor, Ed. 6, 22-23 mai 2014, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, 2014, Ediția 6, p. 105. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor Ediția 6, 2014 |
||||||
Conferința "Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor" 6, Chişinău, Moldova, 22-23 mai 2014 | ||||||
|
||||||
Pag. 105-105 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Această nouă compoziţie complexă în gen de ritual bisericesc catolic este o creaţie ce încheie o serie de întruchipări sonore ale textelor sancrosancte latine de proporţii diverse, de la miniaturi corale (Miserere, Ave Maria, Laudate Dominum) la lucrări de proporţii ample (Requiem, Stabat Mater, Magnificat). Totodată este o încheiere a unei serii de experimente componistice, un rezultat de vârf al căutărilor creative într-un domeniu specific al muzicii corale, transferată de sub bolţile bisericeşti în săli de concert. Fiind una dintre cele mai importante realizări în lista creaţiilor dirijorului şi pedagogului Vladimir Ciolac, lucrarea a atras deja atenţia uneia dintre cele mai reputate şi erudite cercetătoare din Republica Moldova, dna Margarita Belâh care i-a făcut o analiză perspicace. Am cercetat în anii anteriori toate celelalte compoziţii ale lui Vladimir Ciolac. Missa ne-a ademenit ca fiind unul dintre cele mai complexe genuri ample pentru cor, dar, în acelaşi timp şi pentru că este, simultan, un câmp de noi încercări şi o totalizare de sinteză a realizărilor antecedente, atât în creaţiile corale şi orchestrale cu imagini preponderent tragice şi lugubre (Requiem, Stabat Mater, Luttuoso, Memoria), cât şi în cele solemne (Magnificat, Laudate Dominum, Poem festiv) şi cele de rezonanţă stilistică quasi-medievală, cum ar fi corurile miniaturale, concepute în cheia contrapunerii stărilor contrastante, ca Miserere şi Ave Maria. Modalităţile de exprimare, aplicate anterior, devin şi mai plurivalente, şi mai elevate. Organizarea intonativă, intervalică, acordică, ritmică, modală, arhitectonică, agogică a ţesăturii polimorfe combină, ca şi în compoziţiile corale premergătoare, procedee de expresie medievale, baroce şi romantice cu modalităţi de exprimare specifice genurilor moderne, spre exemplu, opera, generând un organism sonic polistilistic viu şi concludent. |
||||||
|