Relațiile teatrului rus din Basarabia cu critica din perioada interbelică este un subiect neexplorat din cauza lipsei publicațiilor de specialitate, viaţa teatrală fiind reflectată doar pe paginile ziarelor ruseşti din Chișinău și București. Astfel, publicațiile teatral-critice reprezintă nu doar o sursă de studiere a teatrului rus din anii 1920–1930, dar şi un fapt de identitate culturală. În recenziile reportericeşti, jurnaliștii care scriau despre teatru nu analizau canavaua artistică a spectacolului, ci acordau o atenție sporită jocului actorilor principali și reacției publicului. Pe fondul jurnalismului teatral se evidenţiază articolele unor colaboratori ai ziarelor basarabene care se ocupau profesionist de teatru, majoritatea originari din Basarabia repatriaţi după Revoluția din Octombrie. La începutul anilor’20, alături de celebrul scriitor și critic de teatru din Chișinău V. Laşkova, nivelul gândirii teatral-critice îl stabilesc L. Dobronravov, A. Verşhovsky, mai târziu – V. Nedzelskiy și alții. Aceşti autori înaintează cerinţe destul de mari faţă de spectacole, conceptualizând evenimentele scenice în lumina problemelor actuale ale culturii teatrale. Publicațiile din ziare, de diferite genuri – de la anunțuri până la articole problematice – ne oferă o imagine a realizărilor și a vieţii cotidiene, a căutării modalităților de comunicare cu publicul, a funcțiilor și poziției companiilor de teatru în schimbătoarele condiții sociale, politice și economice. Ele servesc la construirea unui tablou complet al teatrului rus din Basarabia în contextul socio-cultural al timpului. Lăsând deschisă întrebarea posibilităţii de restabilire detaliată a textului scenic şi a structurii formale a spectacolului, critica le „sugerează” cercetătorilor contemporani metodologii de reconstituire a istoriei teatrului rus din perioada interbelică.