Pomul vieţii este unul dintre cele mai răspândite motive ale artei decorative tradiţionale. Având începutul în credinţele neolitice, este continuatorul Cultului agrar al fertilităţii şi fecundităţii, iar apoi Cultului solar, întruchipând unul dintre cele mai străvechi mituri precreştine ale „vieţii fără de moarte”. Etnograful român R. Vulcănescu menţiona că: „de-a lungul istoriei Coloana cerului (arborele vieţii) are trei funcţiuni etno-culturale: o funcţiune magică, o funcţiune mitologică şi una artistică”. Astfel, având funcţii multiple, pomul vieţii poate fi abordat interdisciplinar: ca element decorativ pe ţesăturile de interior, ca ornament arhitectural, ca arhetip imagologic. În literatura de specialitate se cunosc trei tipuri ale pomului vieţii: tipul traco-dacic, reprezentat de brad sau crengi de brad, tipul mediteranean, reprezentat de vase cu torţe cu o plantă sau o floare în el şi tipul oriental, reprezentat de copacul cu rădăcini şi animale de pază. Toate aceste tipuri au avut influenţe reciproce de unde şi explicaţia asemănărilor, uneori chiar identice în arta ţărilor europene şi asiatice. Menţionăm că din cele mai străvechi timpuri pomul vieţii a găsit o varietate de forme greu de cuprins: stejarul celtic, teiul germanic, frasinul scandinav, măslinul din orientul islamic, zada siberiană, arbori remarcabili prin dimensiuni, longevitate, sau, în cazul mesteacănului, prin albul luminos al scoarţei. Privitor la popoarele din sud-estul Europei, pom al vieţii este considerat bradul – simbol al simetriei şi veşniciei. În tradiţia populară pomul simbolizează viaţa cu toate elementele ei. Deoarece este de regulă însoţit de păsări şi de alte vietăţi, menţionăm că acestea sunt simbol al libertăţii, fertilităţii, al vieţii şi al morţii, al sufletului care după moarte trece în eternitate. În studiul nostru ne vom referi la motivul decorativ pomul vieţii întâlnit atât în spaţiul românesc, cât şi în Austria (localitatea Stadel), Franţa (regiunea Alsace), Elveţia, Estonia. Din analiza preliminară a ornamentului din aceste localităţi se pot menţiona elementele comune dintre ele în ce priveşte forma pomului, a compoziţiei, a desenului, a coloritului. În calitate de completare uneori se adaugă perechi de păsări, animale. De asemenea vor fi reflectate şi unele diferenţe (vasul cu flori). Menţionăm că pomul vieţii are o pondere deosebită în arta decorativă tradiţională, atât în arealul românesc, cât şi în multe regiuni din Europa (Austria, Franţa, Elveţia, Estonia etc.).