Savanţii susţin că obiceiul de a da nume proprii de animale este legat de concepţia spiritului protector. Cuvântul „kurt” cu semnificaţia de lup, care era folosit de către popoarele turcice pentru a denota totemul, ulterior a început să fie utilizat în calitate de prenume, iar mai apoi – nume. Tradiţia de a acorda „nume de lup” este o modalitate răspândită printre popoarele turcice de a păzi (ocroti) copilul. În legătură cu existenţa obiceiurilor şi credinţelor păgâne, copiilor de sex masculin li se acordau prenume „кашкар” ~ „кашгар”, „корт”, care în limba turcă veche erau sinonime cuvântului „lup”, la fel şi cuvintele „ашан” şi „чаны”, care au fost preluate din limba mongolă. De exemplu, turcii au următoarele prenume: Курт (Lup), Кызылкурт (Lup roşu), Куртдемир (Lup-fier), Бозкурт (Lup sur), Бёрю (Lup), Бёрюджан (Lup-suflet), Бёрюхан (Lup-han). Numele „Курт” este acordat multor sfinţi anatolieni (se consideră că ei pot lua înfăţişarea spiritului lor protector): Курт баба, Курт Шейх, Курт Деде. Nume de acest gen erau larg răspândite la tătari: Буре, Кашкар, Кашкур, Ашан, Чаны, Корт. Mai târziu au fost formate nume de familie ca Буриев, Буребаев, Байбурин, Буркиев, Буркеев, Бурикаев, Буребай, Байбуре, Башбуре, Бурекай, Буриш, Бурехан, Башбурин, Башбуров (ultimele două – la tătarii botezaţi). Cu ajutorul acestor nume componente au fost formate astfel de nume compuse sinonime ca: Буребай ~ Кашкарбай ~ Качкурбай ~ Чанбай ~ Кортбай; Буриш ~ Чаныш; Бурекай ~ Чанакай. De la aceste prenume au apărut următoarele nume la tătari: Кашкарев, Кашкарбаев, Чанышев, Чинакаев, Чинкин, Куртов, Куртаев, Куртбаев şi altele. La başchiri, din cauza mortalităţii crescute a copiilor de vârstă fragedă, nou născuţilor de asemenea li se acordau „nume de lup” pentru protecţia vieţii lor (Бјребай, Байбјре, Аєбјре, Бјрехан или Єашєар etc.). În prezent, astfel de prenume practic nu se întâlnesc, dar sunt larg răspândite nume derivate de la aceste prenume: Бурибаев, Байбурин, Кашкаров etc. Conform datelor Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, în secolul al XIX-lea, în rândul popoarelor migratoare transdanubiene, care s-au stabilit cu traiul pe teritoriul Basarabiei, apariţia unui şir de prenume şi nume se trasează la cuvântul „kurt” din turca veche (Курти, Курта, Куртева, Курдогло, Курдов şi alt.). Pe lângă aceste prenume destul de răspândite erau antroponimele formate de la cuvântul slav „волк” – Выл, Вылко, Волко, Вылка Войку, Вылку, Вылчу. Cu referire la prenumele din turca veche, formate de la cuvântul „курт” putem menţiona că la găgăuzii basarabeni acest cuvânt cu sens de lup nu se folosea, ceea ce rezultă în respectarea tabuului pronunţării numelui de lup. Această interdicţie este una din elementele care formează cultul lupului la găgăuzi. Este evident că substratul vechi al acestor prenume este legat de conceptul de totem, cu intenţia de a păzi copiii cu ajutorul animalului totem.