Aşezarea pluristratificată Trinca-Izvorul lui Luca este unicul sit în care a fost dezvelit în întregime un nivel de locuire eneolitic târziu de tip Gordineşti. Cantitatea de ceramică recuperată însumează cca 4 900 fragmente. Analizând ansamblul ceramic din aşezarea Gordineşti II-Stînca Goală, Valentin Dergacev a urmărit o anumită tendinţă în unificarea tipologică a formelor de vase din ambele categorii de ceramică (fină şi grosieră), încheiată prin folosirea în pasta recipientelor fine a diferitor degresanţi, element specific doar tripolianului tardiv. Conform aspectului tehnicotehnologic, ceramica de la Gordineşti a fost divizată în trei categorii: I – modelată din pastă fină fără adaosuri ce păstrează într-o oarecare măsură tradiţiile cucuteniene; II – din pastă grosieră amestecată cu şamotă, calcar, cuarţ şi în unele cazuri cu resturi vegetale; în a III-a categorie au fost incluse recipientele modelate din pastă în amestec cu scoică (Дергачев 1980). În cazul sitului Trinca-Izvorul lui Luca, din punct de vedere tehnico-tehnologice avem următoarea imagine: I – ceramica fină, în cadrul căreia în funcţie de tipul şi structura degresantului, modului de ardere, prelucrarea suprafeţelor, au fost evidenţiate două variante: Ia – de tradiţie Cucuteni-Tripolie, cu sau fără pictură; Ib – cu pereţii subţiri de culoare cenuşie. II – ceramica de uz comun lucrată dintr-o pastă ce are în compoziţie şamotă, uneori şi degresanţi de altă natură. Şi în cadrul acestei categorii din punct de vedere al arderii, prelucrării suprafeţelor şi a culorii au fost deosebite patru variante: IIa – cu şamotă măruntă, la exterior finisată cu un strat subţire de angobă, de culoare brună sau cenuşie, interiorul cenuşiu-negricios; IIb – cu şamotă de granulaţie diferită, suprafeţele mai puţin calitativ prelucrate, de culoare brună (miezul cenuşiu-negricios); IIc – din pastă neagră cu nuanţe cenuşii, cu degresanţi de granulaţie mică ca şamota, calcar, nisip, microprundişuri, cu pereţii subţiri, suprafaţa exterioară acoperită cu angobă cenuşie şi calitativ netezită; IId – din pastă compactă cu degresanţi de granulaţie diferită, suprafaţa exterioară a cărora este de culoare cenuşie, iar interiorul maroniu. Din a III-a categorie face parte ceramica modelată din pastă poroasă şi friabilă cu cochilii de scoici sau melci pisaţi în compoziţie. Atât în stratul de săpătură, cât şi în complexele închise ponderea procentuală o deţin recipientele fine (ex. strat: fină 77,5 %, de uz comun – 21,42 % şi cea cu scoică – 1,07 %; complexe: fină – 63,24 %, ceramica de uz comun – 36,76 %, ceramica cu scoică – 0 %). Analiza morfologică a lotului de ceramică a fost realizată în cea mai mare parte în baza reconstituirilor grafice. Astfel repertoriul tipologic a ceramici de factură cucuteniană include: amfore, amforete, străchini, vase cu profilul în formă de „S”, pahare, capace, castroane, de dimensiuni diferite, vas-askos. În cadrul ceramicii fine cenuşii se identifică următoarele: vase de proporţii medii cu gâtul vertical, unele prevăzute cu tortiţe, amfore cu corpul globular, gâtul scurt, cilindric, prevăzute pe umăr cu două tortiţe perforate şi cupe cu profilul în formă de „S”. Tipurile morfologice ce ţin de recipientele de uz comun sunt reprezentate prin amfore, străchini, oale, vase cu profilul în formă de „S”, căni. În cadrul ceramicii cu scoică nu au fost evidenţiate careva forme de vase. Examinarea complexă a ceramicii, în opinia noastră, va contribui substanţial la elucidarea mai multor aspecte referitoare la constituirea, evoluţia, dispariţia faciesului de tip Gordineşti, parte componentă a procesului de tranziţie de la eneolitic la perioada timpurie a epocii bronzului din Europa de sud-est.