Forme de protejare a patrimoniului cultural. Studiu de caz: costumul popular
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
531 16
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-16 21:53
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
391:687 (28)
Îmbrăcăminte. Costume. Costume naționale. Modă. Podoabe (275)
Industria îmbrăcămintei, confecții. Fabricarea articolelor de toaletă. Cosmetică (149)
SM ISO690:2012
BEJAN, Agnes Daliana. Forme de protejare a patrimoniului cultural. Studiu de caz: costumul popular. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile, 24 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Editia 5, pp. 22-23. ISBN 978-9975-52-222-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Editia 5, 2020
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile"
Chişinău, Moldova, 24 noiembrie 2020

Forme de protejare a patrimoniului cultural. Studiu de caz: costumul popular

CZU: 391:687

Pag. 22-23

Bejan Agnes Daliana
 
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca
 
 
Disponibil în IBN: 24 noiembrie 2020


Rezumat

Omul de-a lungul timpului și-a construit mai multe tipuri de semne care îl ajutau să comunice cu semenii săi, să comunice cu Lumea. Ca ființe umane avem un anumit cod comportamental ce ne reprezintă și cu ajutorul căruia ne declarăm și ne susținem apartenența. Codul fixează și, totodată, întărește relația socială, dar și mitico-simbolică, reușind să adune laolaltă trăsăturile comune. Rolul nostru, al tinerei generații este acela de a reanima credința, de a reinterpreta simbolurile, de a accepta reînvățarea codurilor care ne vorbesc despre noi. În satele românești, toate manifestările vieții respectau rânduiala. Această rânduială fiind asemănată de către oamenii societăților arhaice și tradiționale cu o lege a vieții; omul a căutat armonia în tot ce-l înconjura, prin armonie își asigura comunicarea și păstrarea relației cu Cosmosul. Zestrea noastră a fost și este bogată, tot ceea ce trebuie noi să facem este să căutăm să o cunoaștem, să îi descifrăm sensurile profunde. Vizităm muzee, cercetăm arhive, mergem în biblioteci, în sate. Este oare de ajuns? Trăim în prezent, suntem oameni ai prezentului, dar trebuie să ne asumăm trecutul și devenirea. Suntem diferiți și este normal, ne raportăm la ceilalți, ne integrăm, asimilăm cunoștințe despre ei, dar nu uităm de noi, de ceea ce ne definește și ne reprezintă. Este absolut necesar ca în aceste vremuri, în această epocă a globalizării să punem din ce în ce mai mult accent pe nevoia de redescoperire a adevăratelor sensuri pe care omul culturilor tradițional le transmitea prin gesturi, ritualuri, elementele de port, sau de artă populară etc. Noi trebuie mai apoi să dăm mai departe ceea ce descoperim unei alte generații, care trebuie să aibă șansa de a se cunoaște pe sine dincolo de prejudecăți și stereotipuri. Pentru aceasta trebuie să învățăm noi să vedem, nu doar să privim, pentru a-i învăța și pe ceilalți să depășească nivelul aparenței și să ajungă la esențe atunci când se raportează la un element de patrimoniu cultural, la formele de moștenire culturală. Vom pune în discuție în acest context costumul popular, care reprezintă nu doar un ansamblu cu funcţii practice, de acoperire sau se apărare, ci şi un ansamblu de semne şi simboluri, un limbaj de comunicare; costumul popular reflectă valori sociale, morale şi estetice. Femeia creatoare de elemente de port tradițional a dovedit dintotdeauna a deține foarte multe secrete, creația devenind o formă de manifestare a cunoașterii tainelor Lumii. Formele simbolice prezente în ornamente, spre exemplu, se dovedesc a fi rezultate ale experienței trării în lume, dar și forme de interpretare a Lumii, de realizare a unor punți de comunicare, atât în plan orizontal, cât și în plan vertical, pentru declararea unei apartenențe totale la Lume. Stelele sunt stele, florile sunt flori, dar în același timp ele sunt mai mult de atât, sunt reprezentări ale dialogului cu formele imaginarului. Ele sunt și realități fizice, dar și realități simbolice propriu-zise.

Cuvinte-cheie
patrimoniu, învăţare, comunicare, cunoaştere, interpretare, simboluri