În contextul proceselor de tranziție din Republica Moldova, a transformărilor specific identitare, inclusiv muzicale, contemporaneitatea muzicală academică prezintă diverse aliaje de tipare culturale și identitare în creația compozitorilor autohtoni. Cultivat sub influența mai multor culturi muzicale, compozitorul Laurențiu Gondiu, originar din Republica Moldova, este un reprezentant elocvent al identității muzicale românești pruto-nistrene. Format într-o zonă de intersectare a muzicii balcanice, bizantine și a culturii mediteraneene, L. Gondiu a făurit o identitate muzicală și artistică interculturală personalizată, care transpare din compozițiile sale. Complexitatea identităților stilistice muzicale, combinarea acestora în gândirea muzicală este transpusă de compozitorul L. Gondiu într-un limbaj muzical distinct, conturând direcția cvasifolclorică: deseori apelând la modalismul arhetipal românesc, utilizând motive de sorginte folclorică (Simfodoina, Sonata spartă, poemul simfonic Rugă pentru o durere în alb, muzica la Io, Ștefan voievod, cvartetul Rurale etc.), cât și influențe balcanice intersectate cu intonații și ritmuri din Est, din Orient și Orientul Apropiat (vocaliza Asia dezlănțuită, creații instrumentale de cameră din repertoriul formației Aud: Oaza; Go and catch etc.). Printre alte orientări stilistice se profilează direcțiile neo (bizantină, clasică, romantică), muzica arhetipală (Diptych), tendințe de minimalism (Bicordie) și jazz. Lumea sonică a lui Laurențiu Gondiu prezintă un mixaj identitarstilistic multicolor, în formele și genurile tradiționale compozitorul împletind organic texturi omo/poli- și heterofonice, rămânând, în același timp, fidel spiritului național. Migrând de la pulsațiile balcanice la ritmurile orientale, din gândirea modală în cea polifonică, compozitorul, prin creația sa, conectează muzica contemporană academică autohtonă la diversitatea identităților, formelor și mijloacelor muzicale de expresie culturală universală.