Una dintre puținele capodopere, create la studioul „Moldovafilm” în baza unei opere din literatura clasică națională, a fost și va rămâne filmul „Se caută un paznic” (1967), în regia lui Gheorghe Vodă, film înscris în fondul de aur al cinematografiei naționale, alături de „Poienile roșii” și „Lăutarii” de Emil Loteanu. Timpul nu i-a știrbit din valoarea și originalitatea sa, filmul rămânând la fel de spectaculos și intrigant prin redimensionarea operei crengiene într-o parabolă filosofică. Astăzi, interes prezintă atât filmul ca operă aparte, care a reușit să transmită viziunile autorului, spiritualitatea lui națională, cât și istoria creării lui. Materialele păstrate în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova ne permit să restabilim, mai mult sau mai puțin, epopeea realizării acestei opere cinematografice, începând cu anul 1964, când Vlad Ioviță, tânărul absolvent al Cursurilor superioare de scenaristică și regie, inspirat de cunoscuta poveste „Ivan Turbincă” a clasicului literaturii române Ion Creangă, depune oferta pentru film. Studiind materiale de arhivă (scrisori oficiale, procese-verbale ale ședințelor Consiliului artistic al studioului „Moldova-film”, deciziile și rezoluțiile Colegiului redacțional de pe lângă Sovietul de Miniștri al RSSM, Comitetului de stat pentru cinematografie etc.), vom putea urmări peregrinările scenariului literar până la lansarea filmului „Se caută un paznic”, în 1968, pe marele ecran. Prezintă interes dezbaterile provocate de interpretarea textului crengian, de viziunile scenaristului și ale regizorului, precum și atitudinea diferitor personalități din domeniul artei și culturii față de noua operă cinematografică. În acest context se înscriu avizele solicitate Academiei de Științe a Moldovei, Comitetului pentru religie și, în mod special, avizele Comitetului de stat pentru cinematografie (de la Moscova), care susținea crearea unui film-poveste antireligios. Parcursul scenariului literar până la marele ecran ne deschide perspective noi asupra filmului „Se caută un paznic”, asupra condițiilor social-culturale și ideologice, care au generat o atare viziune originală a poveștii crengiene.