Approaching the education process through the prism of its efficiency is becoming more and more insistent today. We know that educational design includes as an intrinsic sequence the detection and recording of the obtained results. They are objective in the verbal and nonverbal behavior of the students and they take the form of the school performance or the school performances. The measurement of the performances and their quantitative expression offers the possibility of evaluating this process. The efficiency category expresses the level of concordance between the social requirements and the product of the education process, materialized in the elaboration of the internal structure of the human personality. In sociological terms, efficiency is expressed by the so-called relationship between the inflow and the outflow. It can be evaluated within the education system, by analyzing the results materialized in the product of its cycles (modules) and outside the education system, by analyzing the final product, respectively the way in which the graduates integrate into the social life. On the psychological level, the efficiency consists in overcoming and resolving the internal contradictions between the objective demands, imposed from the outside and the state of psychic development reached by the student. From these perspectives it takes the form of school success or failure (success) or failure in education.

Abordarea procesului de învăţământ prin prisma eficienţei sale se impune astăzi cu tot mai multă insistenţă. Ştim că proiectarea educaţională include ca secvenţă intrinsecă detectarea şi înregistrarea rezultatelor obţinute. Acestea se obiectivează în comportamentul verbal şi nonverbal al elevilor şi îmbracă forma randamentului şcolar sau performanţelor şcolare. Măsurarea performanţelor şi exprimarea lor cantitativă oferă posibilitatea evaluării acestui proces. Categoria de eficienţă exprimă nivelul de concordanţă dintre cerinţele sociale şi produsul procesului de învăţământ, materializat în elaborarea structurii interne a personalităţii umane. În termeni sociologici eficienţa se exprimă prin aşazisul raport dintre fluxul de intrare şi fluxul de ieşire. Ea poate fi evaluată în interiorul sistemului de învăţământ, prin analiza rezultatelor materializate în produsul unor cicluri (module) ale acestuia şi în afara sistemului de învăţământ, prin analiza produsului final, respectiv a modului în care absolvenţii se integrează în viaţa socială. Pe plan psihologic eficienţa constă în depăşirea şi rezolvarea contradicţiilor interne dintre solicitările obiective, impuse din ex-terior şi starea de dezvoltare psihică la care a ajuns elevul. Din aceste perspective ea îmbracă forma succesului sau insuccesului şcolar (reuşitei) sau nereuşitei la învăţătură.