Apariţia informaticii şi a ciberneticii a determinat proiectarea sistemelor educaţionale din perspective cibernetică a intrărilor (input) şi ieşirilor (output). Acest aspect nu afost singular în construirea paradigmei informatice a sistemelor instrucţionale şi educaţionale. Globalizarea a determinat reconsiderarea acestei paradigme şi reconfigurarea acesteia pe noi fundamente la care se adaugă contribuţia conceptelor din managementul calităţii care acordă o atenţie sporită asupra produselor rezultate din aceste sisteme.  Problematica determinării naturii potenţialului uman este strâns legată de modalitatea de realizare a instruirii şi a acţiunilor educaţionale de orice tip. În pofida rezultatelor generate de psihometrie, antropometrie, biometrie, didactimetrie la care se adaugă contribuţia pe care industria testelor psihologie o are valorificarea şi adecvarea activităţilor la aceste variabile şi constante este încă departe de aşteptările celor preocupaţi cu problematica educaţiei.  Contribuţia şi rezultatele generate de studiile şi testele PISA, trecerea de la sisteme pe bază de obiective pedagogice la sisteme bazate pe competenţe şi evaluări calitative ale produselor reflectă provocările la care sistemele educaţionale trebuiesă le facă faţă în contextul actual al competitivităţii sporite.  Rezultatele acestor schimbări depind de capacitatea practică a sistemelor sociale, economice, culturale de a implementa astfel de paradigme în contexte şi condiţii care diferă de la caz la caz, dar care conştientizează necesitatea adaptării la noile schimbări şi paradigme din considerente nu doar sociale şi economice, dar şi de îmbunătăţire a calităţii vieţii. Lucrarea tratează cu aceste schimbări de paradigmă exemplificând prin: experienţe concrete modul cum evaluarea potenţialului este şi poate fi realizată în situaţii actuale, modalităţi de formare şi perfecţionarea cadrelor didactice şi cum sistemele educaţionale fac faţă noilor schimbări care nu de multe ori sunt dominate de schimbări în cadrul schimbării.