Uscarea ramurilor şi lăstarilor la nectarin
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
662 6
Ultima descărcare din IBN:
2023-07-12 21:48
SM ISO690:2012
MELNICENCO, Liudmila. Uscarea ramurilor şi lăstarilor la nectarin. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 143. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Uscarea ramurilor şi lăstarilor la nectarin


Pag. 143-143

Melnicenco Liudmila
 
Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
 
 
Disponibil în IBN: 13 aprilie 2020


Rezumat

Uscarea ramurilor şi a lăstarilor (citosporioza) grav daunează pomii, fi ind larg răspândită în livezile de piersic. În Republica Moldova această boală este cauzată de ciupercile Leucostoma persooni Höhn.şi Leucostoma cincta Höhn., forma conidială Cytospora cincta Sacc. Boala apare la pomi debilitaţi de ger şi secetă, alte boli şi dăunători, răni mecanice, etc. Ca urmare, pomii infectaţi se usucă. În scopul prevenirii acestei boli, se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrotehnice şi folosirea soiurilor cu rezistenţă sporită la această maladie. Particularităţile biologice ale piersicului cu pieliţa glabră – nectarinului duce la o sensibilitate înaltă către boli, ce limitează arealul de răspândire acestuia, reduce productivitatea şi calitatea fructelor, iar în cazul atacului de citosporioză, la uscarea pomilor prematură. Ameliorarea soiurilor de nectarin cu rezistenţă înaltă la această boală este actuală. Cercetările au fost executate în zona centrală a Republicii Moldova, Staţiunea TehnologicoExperimentală a IŞPHTA. În cercetare au fost incluse 20 de soiuri streine, 27 de elite autohtone şi 67 hibrizi obţinuţi din încrucişarea dirijată cu participarea formei materne, cu rezistentă sporită la boli şi calamităţi naturale 41-15-2 şi soiurile paterne Stark Sunglo şi Stark Redgold. Conform metodei de cercetare gradul de atac a pomilor a fost apreciat la vârsta de 4 şi 10 ani după plantare. Pe parcursul cercetării a fost anual notată starea pomilor după atacul bolilor, iernare, secetă etc. Soiurile Stark Sunglo, Stark Redgold, elitele H-11, H-18 au fost testate şi în livezile de producere. Rezultatele obţinute au dovedit o sensibilitate înaltă la atacul citosporiozei. Simptome de infectare pe 1-2 ramuri de schelet la pomi tineri (4 ani după plantare) au fost notate la 45% de genotipuri incluşi în cercetare, cu excepţia elitelor H-8, H-11, H-18 şi 60 hibrizi. La vârsta de 10 ani n-a fost semnată diferenţă pronunţată între aceste 2 grupe. Atacul semnfi cativ al pomilor a fost determinat la majoritatea soiurilor, elite şi toţi hibrizii supuşi testării. Rezistenţă mijlocie s-a dovedit pentru 7 elite şi 9 soiuri (inclusiv soiul raionat Stark Sunglo). Elitele H-18 şi H-11 au manifestat o rezistenţă înaltă către uscarea ramurilor şi lăstarilor, pomii acestora fi ind sănătoşi şi bine dezvoltaţi. Pe parcursul cercetărilor s-a determinat că pomii elitelor au o combinaţie de caracteristici valoroase, precum ar fi : rezistenţă înaltă sau sporită la boli şi condiţiile nefavorabile de creştere (iernarea, seceta, fl uctuaţiile de temperaturi de primăvară) în combinaţie cu capacitatea înaltă de regenerare a pomilor. Pe parcursul anilor de cercetare, în condiţii echivalente de creştere a pomilor s-a manifestat diferenţa la caracterul de dezvoltare a maladiei la diferite genotipuri. Pentru pomii soiurilor Stark Delicious, Flavortop, Independens, Crimsongold şi elitei M1, diferenta de infectare a pomilor la vârsta de 4 şi 10 ani s-a majorat doar cu 1-2 puncte, iar la elitele H-2, H-5, H-8, M3, soiuri Romamer 2, Morton, HGBN1, HGBN 2, Stark Redgold şi hibrizii autohtoni s-a manifestat o dezvoltare foarte rapidă, cu 3-5 puncte timp de 6 ani. Rezultatele obţinute dovedesc sensibilitatea înaltă a genotipurilor de nectarin către uscarea ramurilor şi lăstarilor. Crearea soiurilor înalt rezistente la această maladie este foarte actuală in majoritatea ţărilor cultivatoare de piersic şi nectarin. Din genofondul existent al Republicii Moldova au fost selectate doar 2 elite H-18 şi H-11 înalt rezistente către această maladie. Biologia dezvoltării maladiei şi caracteristicile biologice ale elitelor dovedesc că rezistenţa pomilor la citosporioză depinde mult de posibilitatea genotipului de a rezista la condiţiile nefavorabile de creştere şi gradul înalt de regenerare a pomului. Pentru soiuri valoroase, dar sensibile la maladie, respectarea recomandărilor tehnologice pentru livezi de piersic permite reducerea factorilor negativi, diminuarea infectării şi menţinerea pomilor în stare satisfăcătoare un timp mai îndelungat.