În prezent una din noile tehnologii de creare a liniilor homozigote şi ameliorare a hibrizilor de porumb este dublarea cromozomilor la plantele haploide. Comparativ cu metoda tradiţională, ce necesită 5-7 sezoane de consangvinizare, tehnologia dată permite obţinerea accelerată a materialului homozigot în două sezoane. Tehnologia se bazează, în primul rând, pe obţinerea şi utilizarea plantelor haploide. Haploizii sunt plante cu set gametic de cromozomi (n), ce se dezvoltă din ovule nefecundate. Apariţia şi frecvenţa lor depinde de liniile inductor, ce posedă capacitate genetică de a induce embrioni haploizi. Datorită sistemului de gene marcatoare al inductorilor, haploizii se pot selecta la diferite faze de dezvoltare. Liniile de inducere, pe lângă un potenţial înalt al inducerii şi o expresie bună a sistemului de gene marcatoare, trebuie să posede şi caractere agronomice bine ameliorate. Cu regret, o mare parte din inductori posedă unele dezavantaje ale caracterelor menţionate mai sus, fapt ce diminuează mult din efectivitatea acestora şi împiedică procesul de obţinere a haploizilor, pentru care ameliorarea lor este încă necesară. Ca scop, s-a propus îmbunătăţirea liniilor de inducere prin recombinarea diferitor inductori cu diferite caractere favorabile ameliorării – Stock 6, posedă gena marker B, expresia căreia permite evidenţierea haploizilor la faza de plante mature şi plantule de 3-4 zile, MHI – posedă potenţial haplo-inductiv de 6-8%, caractere agronomice bine ameliorate, ZMS – posedă gena marker R1-nj, expresia căreia permite evidenţierea haploizilor la faza de boabe uscate. Odată cu lărgirea spectrului de utilizare a haploizilor, s-a mărit şi diversitatea materialului de obţinere a haploizilor, pentru care prezenţa genei B în sistemul marker al inductorilor şi expresia ei la faza de plantule de 3-4 zile reprezintă o bună alternativă de evidenţiere, în cazul când gena R1-nj manifestă coloraţie slabă, sau în general lipseşte. Timp de mai mulţi ani, materialul iniţial a fost supus selecţiei, unde erau selectate plante cu cea mai bună expresie a genei B şi indici ai caracterelor cantitative maxime (înălţimea plantei, dimensiunile paniculei). Pentru estimarea frecvenţei haploizilor, plantele au fost încrucişate cu diferite genotipuri (populaţii sintetice, hibrizi, linii homozigote), de unde se selectau genotipuri cu un potenţial mai înalt de 10%. În generaţia F5, au fost observate deja uniformităţi în creşterea plantelor şi expresia genei B, pentru care s-a propus determinarea parametrilor morfologici ai plantelor inductor, unde drept control a servit înălţimea plantelor liniei MHI. Astfel, din descendenţa F5, familiile inductor selectate cu cea mai puternică expresie a genei B şi valori maxime ale înălţimii plantelor, au demonstrat un potenţial al haplo-inducerii de la 10 la 13,5% (în medie 12,11%), iar noul sistem marker permite evidenţierea şi selectarea haploizilor la faza boabe uscate, plante mature, precum şi plantule de 3-4 zile. Rezultatele obţinute demonstrează că recombinarea diferitor inductori determină o bună posibilitate de a obţine noi linii de inducere a haploizilor mai efective, decât iniţial. Cu toate acestea, materialul va mai fi supus selecţiei şi ameliorării, pentru obţinerea unui rezultat mai stabil.