În articol este abordat, din perspectivă istorico-teoretică, un element al structurii discursului dramatic numit didascalie sau „text secundar”. Sunt relevate originile şi polisemantismul termenului, tipologia, funcţiile şi rolul didascaliilor pe parcursul evoluţiei teatrului privind relaţia autor-regizor-actor. La etapa actuală, didascalia este interpretată din mai multe puncte de vedere: mod de exprimare a individualităţii creatoare a autorului-dramaturg şi/sau a conceptului său artistic, text independent în structura discursului, modalitate de afirmare a mesajului „textului principal”, funcţia poetică a didascaliilor ş.a.

The article addresses from a historical and theoretical perspective, an element of the dramatic discourse structure called didascalia (Stage Directions) or „secondary text”. The origins and polysemy of the term are explained as well as the typology, the functions and the role of didascalia in regards to the author-director-actor relationship throughout the evolution of theater. At present, didascalia is interpreted in several manners: a way of expression of the creative individuality of the author-playwright and / or his artistic concept, an independent text in the structure of the discourse, a way of asserting the message of the „main text”, a poetic function of the didascalia etc.