The article investigates the artistic representations of man as a creative being, related to divinity as an absolute creator, in the poetic texts of some contemporary Bessarabian authors, exponents of various generations (Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Vasile Romanciuc, Silvia Goteanschii, Ana Donțu). It is traced how, from one generation to another, the idea of creation and the visions of man as a creative individuality transform with the changes that occur in society, influencing the human relationship with the Great Creator. The texts from the ars poetica category create a new myth about the process of individuation, the artistic becoming, the purpose of the artist (poet) in the world and that of poetry, the diversity of the relationship between the creator and the receiver; the poetry after 2000 illustrates the human creation interposed between me and you, between man and God.

Articolul investighează reprezentările artistice ale omului creator, raportat la divinitate ca creator absolut, în textele poetice ale unor autori basarabeni contemporani, exponenți ai diverselor generații de creație (Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Vasile Romanciuc, Silvia Goteanschii, Ana Donțu). Este urmărit felul în care, de la o generație la alta, ideea creației și viziunile asupra omului ca individualitate creatoare se schimbă odată cu transformările care au loc în societate, marcând relația umană cu Marele Creator. Textele din categoria ars poetica remitizează procesul individuației, al devenirii artistice, rostul artistului (poetului) în lume și cel al poeziei, diversitatea relațiilor creatorului cu receptorul, iar poezia de după 2000 ilustrează creația umană interpusă între eu și tu, între om și Dumnezeu.