O analiză a vocabularului românesc în contextul cultural în care s-a dezvoltat poate duce la o înțelegere mai bună a evoluției civilizației și limbii dacoromâne ca ramură a familiei de limbi indo-europene. Abordarea sociolingvistică a vocabularului unei limbi are menirea de a lărgi câmpul lingvisticii dincolo de limitele fonologiei sau morfologiei. Prin încercarea de a înțelege contextul social în care un cuvânt a fost folosit, și în cazul contaminării cu alte limbi din aceeași familie, indo-europeană în cazul nostru, ca rezultat al cuceririlor sau invaziilor, preferința unei forme noi în defavoarea uneia vechi, sau invers, poate oferi o mai bună perspectivă istorică. Plecând de la rădăcinile indo-europene refăcute, noi soluții etimologice pot ajuta la elucidarea unor izoglose românești cu etimologie neclară.

Analyzing the Romanian vocabulary in the cultural context of its development could lead to a better understanding of the Daco-Romanian civilization and language as a branch of the Indo-European language family. This socio-linguistic approach of studying a vocabulary has the scope of enlarging the field of philology beyond the limited study of phonetics and morphology. By trying to understand the social context in which the word was used, and in the case of merging with concepts belonging to an invading population with same ancestral heritage, Indo-European in our case, the preference for one form over an older one, or the other way around, can offer a better historical perspective. Starting from the reconstructed Indo-European roots, the etymological solutions could elucidate many of unsolved linguistic problems.