Descoperirea și comunicarea cu celălalt asigură o mai bună descoperire de sine. Înțelegându-l pe celălalt, omul se înțelege mai bine pe sine însuși. În opera lui Iordan Radichkov, observăm identitatea și alteritatea atât în variantele lor pure, cât și în conexiune și interacțiune. În primul caz, eul reprezintă tipul uman inflexibil, claustrat în paradigma culturii patriarhale, exprimând arhetipul în veșnică repetare, venerând un sistem de valori consfințite prin experiența milenară și continuând să ducă viața așa cum o duceau strămoșii lui, refuzând să observe că lumea în jur se schimbă. Tot ce depășește acest univers este perceput ca străin și este ignorat, considerându-se că cine se îndepărtează de rădăcini, își trădează și își pierde integritatea. Se crede că modernitatea care aspiră spre pluralitate și impune noi valori, inclusiv mutația de la „eu” spre „celălalt”, de la conștiința locală spre cea europeană și universală, are drept consecință fracturarea identității și duce spre criza gândirii și a valorilor. La Radichkov, ramificații ale opoziției „identitate – alteritate” sunt relațiile: „sătean – orășean”, „țăran – intelectual”, „copil – matur”, „bulgar – străin” ș.a. Există și un celălalt care poate fi descoperit în sine, alteritatea ca produs al interacțiunii dintre lumea celor vii cu cea a spiritelor, mediatorii care alimentează credința în realitatea altor forme de existență, încă o încercare de a umaniza necunoscutul. Acesta e celălalt eu, tainicul/misticul și inexplicabilul din ființa umană. Totodată, scriitorul bulgar e convins că oricât de comodă ar fi existența monologică, omul trebuie s-o depășească, inclusiv prin acceptarea, comunicarea și colaborarea cu celălalt.

Discovering and communicating with the other ensure a better self-discovery, by understanding the other, the individual understands himself better. In Iordan Radichkov’s work we observe identity and alterity in their pure variants as well as in connection and interaction. In the first case, the ego represents the inflexible human type, cloistered in the patriarchal culture paradigm, expressing the archetype in eternal repetition, venerating a system of values consecrated by millennial experience and continuing to lead a life as his ancestors have led, refusing to notice that the world around is changing. Everything that surpasses this universe is perceived as strange and is ignored, considering that whoever moves away from the roots betrays and loses his integrity. It is believed that modernity, which aspires to plurality and imposes new values, including the mutation from „ego" to „the other", from local to European and universal consciousness, has as a consequence the fracturing of identity and leads to the crisis of thinking and of values. For Radichkov, ramifications of the opposition „identity - alterity" are the relations: „villager - townsman", „peasant - intellectual", „child - adult", „Bulgarian - foreigner" etc. There is an other that can be discovered in oneself, alterity as a product of the interaction between the world of the living and that of the spirits, mediators that feed the belief in the reality of other forms of existence, yet another attempt to humanize the unknown. This is the other ego, the secret/mystical and inexplicable in the human being. At the same time, the Bulgarian writer is convinced that no matter how comfortable the monologic existence is, the individual must overcome it, including through acceptance, communication and collaboration with the other.