Proper names are double-character words: national and international. This is why translation requires an in-depth knowledge of the culture and civilization of the source language people. If a name is used for communication purposes (in a literary work), it must be treated in a special way. These are the most difficult cases for a translator, who has to be creative. Transferring names from one culture to another requires communication skills, but also intercultural skills: respect for traditions and cultural values. Proper names-anthroponyms can only be translated in certain contexts, where they describe a character, but are usually preserved intact. Usually proper names from stories, nicknames, but also some suggestive literary character names are translated and adapted. In most cases, the names of literary characters are not translated, but reported over to facilitate cultural transfer and eventually annotated.

Numele proprii sunt cuvinte cu dublu caracter: național și internațional. Acesta este motivul pentru care traducerea necesită o cunoaștere aprofundată a culturii și a civilizației poporului vorbitor al limbii-sursă. Dacă un nume este folosit în scopuri de comunicare (într-o operă literară), el trebuie tratat într-un mod special. Acestea sunt cele mai dificile cazuri pentru un traducător, care trebuie să fie creativ. Transferul de nume de la o cultură la alta presupune abilități de comunicare, dar și abilități interculturale: respect pentru tradiții și valori culturale. Numele proprii-antroponime pot fi traduse doar în anumite contexte, în care ele descriu un personaj, dar de obicei sunt păstrate intacte. Se traduc și se adaptează, de obicei, numele proprii din povești, supranumele, dar și unele nume de personaje literare sugestive. În cele mai multe cazuri, numele personajelor literare nu se traduc, ci sunt reportate pentru a facilita transferul cultural și, eventual, adnotat