The idea of the article is that, in general, digitalization does not create new human rights of a fundamentally different legal nature. It only actualizes or smooth certain aspects of long-recognized rights, transfers their operation into the virtual space, creates new opportunities for their realization and generates new threats to them. Ensuring human rights in modern conditions involves the search for adequate legal solutions, taking into account the opportunities and limitations generated by digital technologies. The world process of digitalization substantially affects virtually all social relationships, the fact that requires reassessment of many basic legal concepts. Among them are human rights, especially on the Internet. It is now increasingly asserted that technological innovations result in the emergence of new digital rights being that fundamentally differ from conventional rights and form a new generation of human rights.

Ideea de baza a articolului este ca, în general, digitalizarea nu da natere la noi drepturi ale omului de natura juridica fundamental diferita. Actualizeaza sau niveleaza doar anumite aspecte ale drepturilor recunoscute demult, le transfera aplicabilitatea în spaiul virtual, creeaza noi oportunitai pentru implementarea lor i le creeaza noi ameninari. Asigurarea drepturilor omului în condiii contemporane presupune cautarea unor soluii juridice adecvate, luând în considerare oportunitaile i limitarile generate de tehnologiile digitale.Procesele globale de digitalizare afecteaza semnicativ aproape toate relaiile sociale, ceea ce necesita o regândire a multor concepte juridice de baza. Unul dintre ele este drepturile omului. Astazi, se susine din ce în ce mai mult ca inovaia tehnologica conduce la apariia unor noi drepturi digitale ale omului, care sunt fundamental diferite de drepturile tradiionale i formeaza o noua generaie de drepturi ale omului.