The poetry of N. Esinencu is analyzed from the perspective of the last two volumes The world discipline and Why the dinosaurs died. All of Esinencu’s poetry is conceived as an anti-poetry. From the start went in the opposite direction to poetic fashion. The emphasis is laid on the idea of hygienization of literature, on the subtly contesting essence, the subversive character of poetry. The avatars of the writing, centered on a new conventionality, follow the idea of depoetizing poetry. Life substitutes, as in surrealism, for poetry, life is transferred to poetry.

Poezia lui N. Esinencu este analizată din perspectiva ultimelor două volume Disciplina mondială și De ce au murit dinozaurii. Toată poezia lui Esinencu e concepută ca o anti-poezie. Din start a mers în contrasens cu moda poetică. Accentul e pus pe ideea igienizării literaturii, pe esența subtil contestatară, caracterul subversiv al poeziei. Avatarurile scriiturii, centrate pe un nou convenționalism, merg pe ideea depoetizării poeziei.Viața se substituie, ca la suprarealiști, poeziei, viața se transferă în poezie.