Obiectul de cercetare al demersului îl constituie discursul teatral al lui D. Matcovschi în viziune regizorală și în relație cu contextualitatea socială și cultural-teatrală. Cunoscut în calitate de poet, dramaturg, prozator și publicist, D. Matcovschi a contribuit la dezvoltarea vieții teatrale în Republica Moldova în anii 1970-1990, dar și în prezent sunt montate spectacole după textele sale dramaturgice sau poetice. În baza metodei istorice de investigare, a istoriografiei teatrale (mărturii, comentarii, recenzii ș.a.), sunt reliefate aspecte ale realizării scenice a textelor acestui dramaturg, în funcție de imperativele social-culturale ale timpului și de viziunile artistice ale regizorilor, ca și de specificul dezvoltării artei teatrale la confluența sec. XX-XXI. Se face referință la montările spectacolelor realizate în regia lui V. Apostol, I. Bordeianu și I. Stihi (Teatrul Academic Muzical-Dramatic de Stat) și a lui I. Todorov (Teatrul „Luceafărul”) în perioada 1975-1990, precum și la recontextualizarea discursului dramaturgic al autorului la etapa contemporană în viziunea regizorului A. Cozub la Teatrul Național „M. Eminescu” (2010 – prezent). În prima perioadă, spectacolele se caracterizau prin contrastul dintre scenografia mito-poetică, elementul lirico-dramatic al acțiunii sau printr-o accentuare a convenției artistice și realismul dur al faptului de viață prezentat. În regia lui A. Cozub lipsește elementul poetic, metaforic în acțiunea dramatică, ea este prezentată mai mult după toposul lumea ca teatru și lumea pe dos (lumea răsturnată), un rol important îi revine artei mizanscenei și, de aici, actualizarea semnificațiilor discursului teatral.