Vom aborda în comunicare fenomenul doinei, privit diacronic în lumina surselor literare, valoarea căreia fost recunoscută recent la scară mondială ca operă de identitate culturală prin includerea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanității (UNESCO) la 2 octombrie 2009. Demersul va încerca să ilustreze vechimea speciei, atenția de care s-a bucurat în analele istoriei, listând principalele izvoare documentare autohtone (cronice, codice, lucrări literare, colecții de melodii etc.), precum și pe cele străine (date furnizate de călători, misionari, trubaduri, preoți, diplomați etc., aflați în trecere prin Țările Române). Pe parcurs, va fi trecută în revistă succesiunea datelor, direcția urmărită a demersului constituindo demonstrarea prezenței, identității, continuității și condiției în contemporaneitate a acestei capodopere a geniului colectiv în spiritualitatea românească. După cum am putut constata, printre primele date scrise privind melosul „prelung” se numără cele venite de la hotarul dintre antichitate și vremurile noi (exclamația de jale tracă, torelli). Pe măsura înaintării spre timpurile moderne, cantitatea informațiilor de referință crește simțitor, asigurând un liant între trecutul îndepărtat și prezent. Odată cu aceasta sporește și interesul față de doină, polarizând atenția tot mai multor observatori, lucru semnalat în diverse surse, inclusiv în textele de sorginte scrisă care, la rândul lor, oferă perspective de cercetare științifică mai amplă. Majoritatea izvoarelor studiate denotă faptul că, în forma ei genuină, doina este prin excelență melodia cântecului solitar, vădind legătura cu formele arhaice de civilizație păstorească de pe versanții vestici și estici ai Carpaților. Pe marginea subiectului contextualizat, semnalăm alături de alte surse că, actualmente, doina și-a redus substanțial prezența în repertoriul activ al comunităților de pe ambele maluri ale Prutului, fiind tot mai des influențată sau înlocuită de expresia lirică melopeică a specimenelor intermediare și a melodiilor de cântec propriu-zis.