În prezenta lucrare se prezintă pe scurt principalele aspecte referitoare la monitorizarea dioxidului de sulf și a hidrogenului sulfurat.  Dioxidul de sulf (SO2) este unul dintre cele mai toxice gaze din atmosferă. La temperatură normală și în lipsa umidității dioxidul de sulf este un gaz puțin reactiv și foarte stabil. El este un agent puternic reducător în prezența unor oxidanți tari. Tratarea diferiților agenți oxidanți cu soluții apoase de SO2 sau de SO2 gazos conduce la formarea de acid sulfuric sau sulfați. Metoda standard de măsurare a concentraţiei de dioxid de sulf din atmosferă este metoda de fluorescenţă în ultraviolet.  Prelevarea aerului de măsurat se realizează automat, simultan cu măsurarea concentratiei de SO2, prin intermediul pompei din interiorul analizorului. Înainte să intre în camera de fluorescenţă, aerul ambiental este filtrat printr-un filtru PTFE ce elimină interferenţele cauzate de particulele solide. De asemenea, proba de aer este trecută şi printr-un dispozitiv de reţinere a hidrocarburilor aromatice ce pot fi prezente. Astfel purificată, proba de aer este introdusă în camera de reacţie unde este iradiată cu lumină UV. Moleculele de SO2 sunt excitate cu o radiaţie UV cu lungimea de unda cuprinsa între 200-220 nm, având ca efect emisia unei fluorescenţe caracteristice. Această emisie de fluorescenţă este filtrată optic şi apoi convertită într-un semnal electric de un detector UV. Intensitatea radiaţiei emise este proporţională cu numărul de molecule de SO2 din volumul de aer supus măsurării şi prin urmare proporţional cu concentraţia (v/v) de SO2.  Hidrogenul sulfurat (H2S) sau acidul sulfhidric este un gaz incolor, cu miros caracteristic neplăcut, toxic, solubil în apă, perceptibil în cantităţi şi concentraţii mici. În lucrare se prezinta un analizor pentru monitorizarea continuă și „umedă” a hidrogenului sulfurat.  Pentru controlul mirosului în stațiile de epurare a apelor uzate sistemele de colectare necesită, adesea, utilizarea unor sisteme de epurare. Multe dintre acestea sunt bazate pe scrubere cu soluție de hipoclorit în care se realizeză îndepărtarea H2S din fluxurile de aer înainte de evacuare, iar detecţia H2S se realizează folosind senzori electrochimici specifici.